vineri, 23 ianuarie 2015

Mica Unire pe intelesul copiilor



Istoria a fost intotdeauna o poveste frumoasa dar pe care eu n-am auzit-o povestita intr-un mod atragator niciodata. 

Cand aud acest cuvant, istorie, simt o oarecare teama, timiditate, stres. Din pacate, istoria a fost una dintre marile obstacole din copilaria mea. Se punea un asa accent pe memoria cognitiva, incat nu mai era loc si de altceva. Iar eu, un copil creativ si sensibil, am simtit cum libertatea si imaginatia imi erau inabusite de rigiditatea adultilor care considerau ca numai cei cu o memorie buna merita respectul si aprecierea lor. Din pacate, nu era o alta cale pentru a avea note mari la istorie si, in unele case de atunci, dar si de acum, notele sunt, ironic, un indicator care arata valoarea copiilor. 

Despre pedagogia Montessori citesc de mult timp si am considerat mereu ca hartile de tip Montessori sunt o adevarata sursa de inspiratie. Tati ne-a lucrat mai demult o harta a Romaniei de tip Montessori, in momentul in care Dia refacea cateva puzzle-uri pe zi. I-a placut mult o perioada, apoi a lasat-o deoparte. Acum a venit vremea sa o folosim din nou. 
Am preluat ideea si am incercat sa construiesc o harta potrivita noua care sa contina informatii suficiente pentru a intelege semnificatia zilei de 24 ianuarie, dar nu atat de multe incat sa descurajeze. Am facut conturul Romaniei, am colorat cu evidentiator roz Moldova de atunci si Tara Romaneasca si cu culori pale restul regiunilor scriind cui apartineau, am pus apoi coala de carton in imprimanta si am scris numele regiunilor in word. La final am laminat coala de carton.


Pregatirea noastra pentru aceasta zi mare a durat cateva zile. In prima zi i-am prezentat harta Romaniei (dintr-o singura bucata nevopsita). O cunostea deja si de aceea am preferat sa pornim de la ceva ce stie. Pe rand, cu rabdare, am adaugat regiunile de care aveam nevoie. Nu aveam la indemana decat regiunile implicate in Mica Unire. 
Am inceput cu Moldova aratandu-i unde este locul ei pe harta, vorbindu-i despre locul nasterii lui Mihai Eminescu (despre care vorbisem in urma cu o saptamana). Subiectul Eminescu i-a adus zambetul pe buze si emotii placute tradate in privire. Stia poeziile lui, citisem seara de seara poeziile lui, ii placusera, il desenase... Acum Moldova era ceva placut care avea o semnificatie deja in mintea ei, nu era doar un nume dat unei regiuni. I-am aratat piesa care reprezinta Tara Romaneasca si i-am vorbit de capitala Bucuresti. Stia de Bucuresti. Stie ca si acum e capitala Romaniei si ca l-am vizitat de atatea ori! Si cum era de asteptat, a vrut sa urmareasca cu degetul drumul din Constanta pana in Bucuresti asa cum faceam inainte de a pleca la plimbare prin tara. Dar, surpriza! Piesa puzzle Dobrogea nu era. Nu era pentru ca in anul 1859 nu facea parte din Romania. In schimb aveam o alta piesa...una maro care nu semana cu celelalte piese la culoare. Era sudul Basarabiei care fusese anexat Moldovei inaintea unirii din 1859. Si au urmat si alte activitati in alte zile... contururi, desene, discutii despre Al. I Cuza, realizarea simbolica a drumului parcurs de acesta spre Iasi, in Moldova, unde a fost ales, apoi spre Bucuresti in Tara Romaneasca. 

In prima zi
Scopul activitatii: denumirea celor doua principate Moldova si Tara Romaneasca

Prima zi, primele contururi


A doua zi, pregatirea pentru activitate
A doua zi
Scopul activitatii: cunoasterea modului in care Al. I. Cuza a unit cele doua principate

Conturarea principatelor unite de Al. I. Cuza
Evidentierea drumului simbolic al lui Cuza

A treia zi
Scopul activitatii: incadrarea Romaniei "mici" in Romania de azi
Conturarea principatelor in cadrul Romaniei de azi
Colorarea principatelor

Nu mi-am propus dinainte ce activitati sa fac in fiecare zi. Scopul activitatii l-am stabilit pe moment. Am facut doar materialele la timp, apoi totul s-a desfasurat in functie de discutiile noastre, de dispozitia ei, de ceea ce incepea sa faca prima oara. Dupa fiecare activitate, in fiecare zi, avea grija sa-si lipeasca desenele pe panoul ei. In seara aceasta isi privea mandra desenele si ma intreba strengareste: "Si cat de mare o sa se faca Romania pana la urma?"  Nu stiu exact ce a vrut sa intrebe ca a schimbat subiectul pana m-am dezmeticit. Oricum, n-as fi vrut s-o dezamagesc.


5 ani si 3 luni

vineri, 16 ianuarie 2015

Poveste muzicala de Craciun

De colectia Povesti din Padurea Muzicala a Cristinei Andone aflasem in urma cu vreo doi ani, cand Dia era prea mica pentru a intelege aventurile spiridusilor. Am comandat intre timp colectia pentru a fi sigura ca la timpul potrivit o vom avea in biblioteca noastra. Anul acesta, cu putin timp inainte de Craciun, i-am aratat prima carte din colectie numita Poveste muzicala de Craciun, dar nu a parut prea interesata. Mi-a dat-o la o parte pentru a citi povestile ei cu printese. Imi luasem gandul si anul acesta de la ele. Intr-o seara insa, in ajunul revelionului, mi-a adus cartea sa o citim. Nu stiu ce a atras-o brusc... poate faptul ca i-o lasasem la vedere, poate ornamentele de Craciun desenate pe coperta sau brazii frumos impodobiti din paginile cartii, ori CD-ul inclus colorat asa de frumos? Cert e ca m-a luat pe nepregatite. Seara de seara citeam cartea de la prima pana la ultima pagina, treizeci si patru de pagini frumos ilustrate cu spiridusi hazlii si intamplari poznase. Dia avea grija sa-mi aminteasca de fiecare data sa pun CD-ul cu melodiile spiridusilor compozitori prezentati in carte: Vivaldi, Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Ceaikovski, Strauss. 


Poveste muzicala de Craciun prezinta, pe intelesul copiilor, intamplari petrecute in Padurea Muzicala intr-o perioada atat de draga lor: Craciunul si sosirea lui Mos Craciun. Compozitori ai muzicii clasice sunt introdusi sub forma unor spiridusi care locuiesc in Padurea Muzicala si care au animale de companie care le exprima personalitatea. Mie mi-a placut mult peisajul de vis, de poveste prezentat, fulgii de zapada care calatoreau de la o casuta la alta, veveritele din scorburi de copaci si soriceii care vorbeau la culcare despre sosirea lui Mos Craciun. Dia a fost incantata de aventura puiului de leu Ludwig care, la doar cele 11 luni ale sale, nu stia cine era Mos Craciun si, speriat de ideea mosului care intra pe horn cu un sac mare, a pus atatea piedici in calea mosului incat acesta a fost nevoit sa lase impartirea cadourilor in seama lui Solfegiu, un elf care nu stia sa citeasca. Elful a incurcat cadourile si le-a trimis la intamplare celor sapte spiridusi cu personalitati si dorinte atat de diferite!

Am eliberat o masuta si am incercat sa dam viata personajelor. Pentru ca varianta din argila a spiridusilor era destul de costisitoare, m-am gandit sa-i confectionez eu din hartie. Am scanat imaginile mari, frumoase, din fiecare carte, le-am imprimat pe carton subtire si am facut din jumatati de hartie suporturi pentru ca personajele sa poata sta in picioare. Am inceput apoi sa impodobim bradutul si sa decoram coltul muzical, asa cum am numit spatiul destinat acestei activitati. Am obtinut fulgi de zapada din plierea si taierea hartiei, fulgi pe care i-am decorat cu lipici cu sclipici. 

Joaca noastra a continuat in multe feluri. Am facut batoane sanatoase de cereale cu suc de portocale si scortisoara ca spiridusul Bach, l-am plimbat pe spiridusul Chopin cu animalutul sau inaripat, am ras de trei ori si am facut sapte tumbe pentru a ajunge la casuta lui Mozart, am incercat sa descoperim literele care compun numele lui Bach intr-o partitura, moment in care i-am aratat cheia sol, cheia fa, portativul, masurile, notele muzicale. Eu am studiat pianul multi ani la o scoala de muzica in copilaria mea dar fara a avea vreun talent deosebit sau vreo pasiune pentru muzica, motiv pentru care am incetat sa cant imediat ce m-am mutat din casa parinteasca. Nici Dia nu a dat vreo importanta instrumentelor muzicale. Am incercat sa i le prezint de cateva ori dar s-a retras destul de repede. 



Ma asteptam ca interesul ei pentru spiridusii muzicali sa inceapa sa descreasca. Pentru o perioada chiar am crezut ca ne indreptam iar mai mult spre matematica pana cand a luat iar cartea in mana si m-a intrebat de ce nu organizam si noi un targ de Craciun. I-am spus ca a trecut Craciunul si oricum nu avem tot ce ne trebuie. Ea a spus ca putem folosi diverse obiecte si sa ne imaginam doar ca sunt cadourile aduse de Mos Craciun spiridusilor. Atunci mi-a parut rau ca nu comandasem obiectele din argila. Le-as fi facut rapid la o prietena care locuieste in apropierea noastra dar Dia insista deja sa incepem... Ce era de facut? Am scos toate materialele pe care le avem prin casa: cutia cu lemne ramase, cutia cu jucarii mici si nefolositoare, cutia cu materiale reciclabile si cutia cu diverse obiecte mici care-si cauta locul. In toate aceste cutii am strans materiale ramase de-a lungul timpului cu gandul ca ne vor folosi intr-o buna zi. Si chiar asa a fost. Prima oara am creat masa dintr-o hartie laminata demult si cinci picioruse din lemn de aproximativ aceeasi marime. Am continuat prin a confectiona fiecare obiect cadou: cartea cu glume a lui Mozart, bagheta de dirijat albine a lui Vivaldi, mirodeniile pasionatului de bucatarie Bach, samovarul muzical "Ceai de poveste". Esarfa mov a lui Chopin am decupat-o dintr-un material mov si Dia l-a dat cu un parfum de violete pe care-l avea iar fracul lui Strauss a fost imprumutat de la un mire cu un cap mai inalt. A colorat fracul cu o carioca roz care se spala in apa, astfel incat Strauss sa fie destul de multumit de rezultat. Tot de la mirele nostru am imprumutat pantofii care asa de prost erau facuti incat ne puteam imagina ca sunt bocanci. Apoi... a inceput targul de Craciun!

Cam asa arata camera noastra in timpul lucrului

Noi ascultam muzica iar spiridusii muzicali ne priveau zambind. Dia avea grija sa urce pe podium= cutie spiridusul compozitor al melodiei care se auzea. De cate ori se termina o piesa si incepea alta, Dia intreba de cine e compusa. M-a surprins cum l-a urcat pe Bach fara sa mai intrebe.

Samovarul muzical l-am facut din cateva obiecte stralucitoare pentru a semana cu cel din carte.








In final am aranjat coltul muzical astfel incat targul de Craciun sa se desfasoare in bune conditii. 


La targul de Craciun fiecare spiridus si-a regasit cadoul ratacit de elful Solfegiu.

Dupa ce fiecare spiridus compozitor s-a declarat multumit de cadoul primit, am rezolvat si exercitiul de la sfarsitul cartii.

Joaca e in toi!

5 ani si  3 luni

luni, 5 ianuarie 2015

Atelierul casei- Tabla inmultirii

Acum, la inceput de an, in ultimele zile de vacanta, ne-am concentrat pe realizarea mai multor materiale in atelierul casei, dintre care si tabla inmultirii. Acest material de tip Montessori este folosit cu placere de copii, oferindu-le ocazia de a invata inmultirea intr-un mod relaxat, logic, folosind cunostintele matematice dobandite deja, exersandu-si memoria, concentrarea, atentia. Prin folosirea acestor materiale, accentul se pune pe invatarea prin descoperire si nu pe memorarea pur si simplu a produselor. Copiii adora sa se joace de-a detectivii, sa descopere lucruri, sa fie stapanii propriei formari, sa fie apreciati pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce se asteapta altii sa devina, iar materialele Montessori ofera toate aceste avantaje.
In aparenta simple pentru adulti, uneori mai greu de inteles pentru cei formati sa gandeasca direct in termeni abstracti, nu prezinta mare interes decat atunci cand intelegi cu adevarat scopul pentru care au fost create, modul in care toate aceste materiale raspund direct nevoii native a copilului de a invata. 
Ca majoritatea materialelor noastre si tabla inmultirii a prins contur in atelier, avand dimensiunile de 23 cm, respectiv 25 cm.

Mi-as fi dorit sa ramana nevopsita deoarece aspectul natural al lemnului ofera mai multe avantaje. Din pacate, placajul cumparat ultima oara nu a fost de o calitate prea buna si aspectul lasa de dorit. Asa ca am vopsit tabla inmultirii cu una dintre culorile placute pe baza de apa pe care le aveam. Pentru a desena cifrele deasupra fiecarei coloane am folosit un sablon cu cifre, creion si marker subtire, negru. Celelalte cifre, cele dreptunghiulare, au fost tiparite pe foi, decupate si laminate pentru a se pastra mai mult timp.



Ultima etapa a fost cea a alegerii celor 100 de bile necesare lucrului.

 Aceasta tabla a inmultirii nu reprezinta prima interactiune a copilului cu inmultirile. Poate ca o prezentare asa de brusca a unui material asa de elaborat ar putea intimida si ar inhiba procesul natural de invatare. Frumusetea materialelor Montessori este ca acestea sunt astfel gandite incat  fiecare dintre ele reprezinta punctul de sprijin pentru folosirea urmatorului material. Dia stie sa numere din 2 in 2, sa numere din 5 in 5. Am profitat de avantajul oferit de diverse jocuri pentru a numara din 3 in 3 sau din 4 in 4. In momentul in care Dia va afla ce este inmultirea, va realiza ca o stie deja partial.  Dar pana la aceasta tabla mai avem cativa pasi de parcurs pentru care am pregatit o multime de siruri de bile pentru o multime de alte activitati despre care voi scrie in viitor.

vineri, 2 ianuarie 2015

Casa papusilor

Dia isi dorea de mult timp o casuta pentru papusi dar preturile din magazine ne-au descurajat. Cele mai simple casute costau cateva sute de lei si preturile cresteau pana la 1000 de lei si mai mult. Pentru ca se apropiau sarbatorile si Dia deja se gandea ca Mos Nicolae ii va aduce casuta mult dorita, am hotarat sa o confectionam noi. Tati a inceput sa lucreze in atelierul lui Mos Nicolae si seara de seara a mesterit din bucati vechi de lemn cea mai frumoasa si utila casuta a papusilor.



Nu a iesit ca cele din magazin deoarece casuta adusa de Mos Nicolae s-a dat "la rosu", fara niciun fel de culoare. Chiar si asa, Dia a fost placut surprinsa de marimea ei, in primul rand. Stia ca Mos Nicolae aduce darurile in pantofi si nu se astepta ca atunci cand deschide usa sa gaseasca ceva asa de mare. Un alt avantaj al acestei casute a fost ca Dia a devenit designer pentru cateva zile. I-am aratat cateva casute de papusi pe internet, a hotarat cateva culori preferate, a ales modele de tapet si de mocheta, apoi am inceput sa punem ideile in practica.

Am vopsit incaperile cu vopsele pe baza de apa, non-toxice, suficient de rezistente pentru vopsirea jucariilor de acest gen. Am imprimat pe hartie autocolanta diverse modele de tapet si mocheta, am scos cateva imagini reprezentand ferestre, tablouri, am cautat in cutia noastra cu materiale diverse bucati care sa se potriveasca etc.




Dia a fost bucuroasa cand tati i-a spus ca-i poate lumina casa. Am renuntat la ideea de a pune cate un intrerupator in fiecare camera, desi n-ar fi fost imposibil, dar am adaugat mai multe culori de leduri in fiecare incapere cu intrerupator diferit.



Casuta papusilor ne-a oferit o noua ocazie de a lucra cu totii, in familie, la un proiect comun. Dia se simte iubita si apreciata, stie ca opiniile sale conteaza, are incredere in alegerile pe care le face. Vreau sa cred ca amintirea acestor sarbatori de iarna ii vor descreti fruntea in momentele de cumpana de peste ani si ii vor da incredere sa infrunte greutatile care vor veni.

La multi ani cu sanatate!