Materialul de saptamana aceasta a capatat o semnificatie aparte, deoarece a adunat in jurul sau intreaga familie care a participat la confectionarea lui. Poate ca nu partile florii vor fi cele pe care si le va aminti Dia, in primul rand, privind acest puzzle din lemn, in viitor, ci momentele magice petrecute cu familia in atelier sau privirea blanda si zambetul tatalui ei ori, poate, vocea lui calda si cuvintele glumete vor fi primele amintiri. Uneori e suficient sa inchizi ochii si sa incerci sa-ti zaresti copilasul peste ani si ani, ca sa realizezi cat de importante sunt clipele petrecute alaturi de el atunci cand este inca mic.
In atelier a invatat Dia numele uneltelor si intrebuintarea lor, dar mai ales a invatat sa pretuiasca munca si efortul depus de cei care isi propun sa obtina lucruri frumoase si utile. Si-a exersat indemanarea, forta, ambitia, perseverenta.
Dia a fost prezenta in atelier toata seara. A vazut cum o bucata de lemn s-a transformat incet, cu rabdare si pricepere, intr-o minunata floare roz. A ajutat la obtinerea ei, a observat etapele parcurse, a ras, si-a facut griji apoi iar a zambit.
Iata rezultatul muncii noatre:
4 ani si 8 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu