Dia-papadia : Povestea semintei

De fiecare data cand mergem la librarie, urmaresc promotiile si cumpar carti care mi se par mai ieftine, chiar daca inca nu este timpul lor. Intr-o zi vor fi de folos! Asa s-a intamplat si cu "Povestea semintei" de Dumitru Radu Popa. Neavand poze, m-am gandit ca va mai trece putin timp pana cand va fi Dia interesata de ea, pentru ca este inca in etapa in care simte nevoia sa vizualizeze ceea ce i se citeste. Dupa ce am citit pentru mine primele capitole insa, mi-a placut asa de mult, incat m-am gandit ce as putea face pentru a-i aduce imaginile potrivite.

Am creat o carticica minunata, cu dublu sens, din carton lucios si cateva poze pe hartie autocolanta. In prima parte am lipit ilustratiile corespunzatoare fiecarui capitol (plante si animale) in ordinea in care apareau in poveste, iar in cea de-a doua parte (deschidere), le-am ordonat creand pagini ale plantelor, pagini ale rozatoarelor, pagini ale insectelor si pagini ale pasarilor.
Astfel, am mai adaugat o carticica in imagini la colectia proprie, "editura Cartea Dianei". Asa de mult mi-a placut, incat am rasfoit-o si eu de cateva ori inainte.

Cand cartea pare ca s-a terminat, o alta abia incepe

Pentru ca povestea este destul de lunga (10 capitole de aproximativ 2-3 pagini fiecare) nu am citit-o pe toata in aceeasi zi, asa cum si-ar fi dorit Dia. Se trezea dimineata si deja isi pregatea carticica pe masa. A avut un mare succes! Nu cauta cartea mare pe care am cumparat-o, ci pe cea in imagini. Imi arata cu degetul plantele si animalele din imagini si-mi povestea despre ele.

Este povestea unei seminte care s-a trezit la sfarsitul anotimpului iarna si care nu stia ce fel de samanta era. Ea se poarta precum un copil care nu intelege nimic, doarme mult si plange cand nu intelege ceva. Se intalneste cu diverse plante si animale despre care afla lucruri interesante si, pe masura ce timpul trece, devine mai inteleapta si mai constienta de propria valoare.

Este drumul lung, plin de peripetii , al unei seminte spre locul in care va adormi si se va trezi o floare tarzie de toamna, dupa cum ii spusese si doamna Matraguna.

Ce-mi place la aceasta poveste cel mai mult este ca fiecare planta si insecta este puternic individualizata, astfel incat nu poate fi confundata cu o alta. Bondarul este filosof, fluturele firav este o omida zburatoare, randunelele sunt calatoare, brusturele este rautacios, iar matraguna... matraguna este pe cat de otravitoare si dura, pe atat de inteleapta. De altfel, matraguna este cea care ii dezvaluie semintei ca va fi o floare tarzie de toamna si tot ea o invata ca atunci cand vrea sa vada ceva cu adevarat, trebuie sa inchida ochii. "Inchide ochii!"...e asa de greu pentru mica samancioara sa inteleaga intelesul acestor cuvinte care devin un laitmotiv al cartii si o insotesc in intreaga ei calatorie.

Pe masura ce am citit capitolele cartii, am incercat sa descoperim cateva din tainele semintelor pe care le aveam in bucatarie... cat de mari sunt (cand samanta noastra incerca sa se compare cu altele), cat de usoare sunt (cand o simpla adiere o lua si o purta in departare)...si uite asa am umplut camera de seminte mari si mici... unele au si incoltit dupa ce le-am asigurat conditiile necesare: lumina, apa, caldura. Pe unele le-am plantat in gradina noastra si asteptam sa rasara la sfarsitul primaverii, pe altele le asteptam la vara.