O perioada sensibila pentru numere

In ultima vreme m-a preocupat mult ideea unui sistem Montessori autentic. M-am intrebat care este cel mai mare neajuns care ma impiedica sa creez acel mediu propice pe care l-a simtit Maria Montessori in urma cu un secol. In primul rand, nu avem spatiul necesar pentru a lasa la indemana copilului toate materialele de care ar putea avea nevoie, intr-o etapa sau alta, pentru ca, simtind atractia, sa si le aleaga singur de pe raft. In lipsa spatiului, eu sunt cea care ii aduce in fata materialul iar ea decide daca mergem inainte sau prefera sa facem altceva. Cred ca lipsa spatiului este cel mai mare neajuns in a realiza ceva cu adevarat Montessourian.

In ultima saptamana ne-am concentrat mai mult asupra matematicii pentru ca am simtit cum, neasteptat, a manifestat un interes mai mare pentru numere. A fost evidenta aceasta etapa, din moment ce inclinatiile ei obisnuite sunt catre povesti, limbaj, teatru. Dintr-o data, la inot, a inceput sa-si numere bazinele parcurse (inainte nu avea rabdare sa numere pana la 10 bazine) iar in drumurile noastre prin oras, in masina, a inceput sa numere...si a numarat... a numarat   pana la 100. Cateva zile la rand a tot numarat si, evident, nu puteam cobori din masina pana nu terminam de numarat. Asa ca am avut o saptamana luunga.

M-am bucurat ca aveam tablitele cu numere deja pregatite de lucru si au fost minunate! In fiecare zi am pregatit o tava cu numere, tava diferita de cea din ziua precedenta. Ii placea cred si noul, surpriza a ceea ce continea tava. Am inceput prin a numara din zece in zece (deja stia sau poate a invatat foarte repede, nu stiu ce sa zic), am continuat cu numaratul pana la 100 pe fise de lucru, apoi cu formarea numerelor cu tablite pana la 1000! Incredibil a fost cat de rapid a inteles ce are de facut! Deja vedea tava si stia ce are de facut. Deja intuia singura cum trebuie sa aranjeze intai numerele mai mari, sa asocieze cantitatea, apoi numerele mai mici pana la unitati. 

Cea mai importanta informatie pe care am dobandit-o cu adevarat citind cartile Mariei Montessori a fost cea despre perioadele sensibile! Asa cum in alaptare exista acele pusee de crestere, care induc in eroare asa de rau incat exista pana si riscul intarcarii timpurii, in educatie exista perioade sensibile care, valorificate, pot face adevarate minuni in ritmul de dezvoltare. Nu numai ca invata mai repede anumite informatii, dar o fac din placere, ca intr-o joaca. 

Prin urmare am pregatit tava cu tablite, cartonase cu numere... nimic complicat sau prea sofisticat. Simplu si putin, dar de calitate. 

 

Am pus in ordine crescatoare indicatoarele cu zeci ca sa ne fie mai usor in timpul jocului.

Am asezat baghetele de cate 10 bilute numarand din 10 in 10 pana la 100, asezand in acelasi timp si cartonasele cu zeci, observand ce sir lung se formeaza pe patura. Asta i s-a parut haios!

Iata ce usor si frumos se formeaza numerele pana la 100 cu tablitele cu numere:

-se aranjeaza tablitele zeci (eu am ales sa le asezam doar pana la 50, dar se pot pune chiar pana la 100)

-se adauga baghetele zeci

-urmeaza tablitele unitati pe care noi le-am luat la intamplare si le-am aranjat pe ce zece am dorit, pentru a obtine numere surpriza

- in cele din urma, se numara cuburile unitati dupa fiecare unitate asezata

Am gasit niste bulinute rosii prin casa si am gandit un joc pe cat de simplu, pe atat de frumos.

Una dintre noi inchidea ochii, iar cealalta acoperea cu bulinutele rosii niste numere. Cea care deschidea ochii trebuia sa ghiceasca ce numar a fost acoperit de bulinuta, avand ca reper vecinii numerelor de pe foaie.

Bulinutele se dezlipeau usor pentru ca am folosit ca suport un carton lucios si gros.

Ce sa spun? A fost fascinata de acest joc. Acum vreo luna nu cred ca i-ar fi placut. Cat de importante sunt materialele potrivite la momentul potrivit!

Plus ca lipirea si, mai ales, dezlipirea bulinelor a fost un exercitiu minunat pentru dezvoltarea musculaturii fine de care copilul are nevoie pentru a scrie usor si frumos. Sigur ca aceasta musculatura poate fi dezvoltata prin mii de alte metode: colorat, hasurat, transfer de bobite mici, pipait, cusut, dezlegat s.a.

 La sfarsitul jocului mi-a spus ca-i trebuie ei cartonul cu numere. A citit singura numerele pana la 100 la masa ei desenandu-le, incercuindu-le... si nu stiu ce alte semne facand pe foaie. Timp de cateva zile a tot revenit la foaia ei cu numere pana la 100 pana cand, in seara aceasta, m-a chemat sa-mi arate ca si-a dus foaia la expozitie pe usa metalica de la intrare, alaturi de o alta colectie a ei: manutele colorate (o alta perioada sensibila despre care voi scrie intr-o viitoare postare).

Faptul ca ea alege sa deseneze, sa lucreze in continuare chiar si cand eu am alte treburi, ma convinge ca suntem pe drumul cel bun, ca ii place ceea ce facem impreuna si ca ii este bine asa.

In alte zile am pregatit tava cu numere mai mari si in momentul in care a luat-o a spus si ea: "Ce numere mari sunt!" Ma bucura faptul ca nu este speriata de ele, ca n-o mai intimideaza cum se intampla imediat dupa ce le facusem.

Si o combinatie de cuburi mari- mii si Turnul Roz (Pink Tower). A fost o activitate putin "fortata de mine", in sensul ca am pregatit eu tablitele si am adus Turnul Roz, asezand cele mai mici cuburi unul langa altul, pe covoras. Ea le-a vazut (ma asteptam, caci intotdeauna se duce catre lucruri micute, are tendinta sa protejeze si sa fereasca tot ce este mic) si am surprins chiar momentul in care si-a dat seama ca cel mai mic cub al Turnului Roz este chiar de marimea unui cub-unitate din setul ei. A fost uimita si s-a hotarat in acel moment sa-si construiasca un castel din toate cuburile. In mod normal, materialele Montessori nu se folosesc in alt scop decat acela pentru care au fost create. Ele nu sunt jucarii. In acel moment am inteles insa ca jocul sau asa de firesc era doar un mod de a observa asemanarile dintre Turnul Roz si trusa sa de matematica. 

In fiecare zi ma minunez de ingeniozitatea acestui mare pedagog care a fost Maria Montessori!

4 ani si 6 luni