Cat de mult imi plac spectacolele Trupei Sufletel! Am mai scris despre acestea si cu alte ocazii: Turtita fermecata, Academia printeselor. De data aceasta am fost la teatrul Alba-ca-Zapada. De cum a auzit Dia ce piesa de teatru va vedea, si-a scos rochita alba din dulap si a spus hotarata ca ii trebuie si sandalutele albe.
Spectacolul interactiv a fost de vis! Copiii au jucat roluri, au dansat, au manuit pitici, au atins personajele din poveste. Dupa cum am mai scris, il simt ca pe un teatru al copiilor, nu al actorilor, iar munca acestora din urma este infinit mai grea. Ii admir, ii iubesc pentru ceea ce fac pentru copii!
Dia, pentru ca s-a imbracat in rochita alba, a fost aleasa mama Albei-ca-Zapada, si-a spus incantata si emotionata rolul la microfon si ce bine i-a stat cu bebelusul in brate, ea care mereu imi vorbeste de bebelusi si se joaca mereu astfel cu papusile ei! De la acest spectacol a trecut deja o saptamana, dar inca mai plimba papusi infasate si isi joaca rolul cu atata seriozitate si delicatete in acelasi timp
Ca si alte dati, copiii au primit o mica atentie la sfarsitul spectacolului. De data aceasta, au primit cate un mar, care cu siguranta n-a avut gustul merelor obisnuite, caci prin vraja lor sporeau pofta copiilor. Toata saptamana, Dia a mancat mere... crude, coapte, cu biscuiti... si cea mai mare schimbare: nu-mi mai cere sa i le tai. Le vrea mereu intregi, asa cum le-au mancat cu totii acolo.
Dupa ce si-au mancat merele, copiii care au dorit, au primit marionete pe care sa le manuiasca, sa creeaza dialoguri intre ei, sa se joace liber cu ele.
Cand am ajuns acasa, i-am propus sa facem si noi un pitic la fel ca cei pe care-i vazuse la teatru. I-am facut intai forma din carton, am lipit toti trei hartie alba cu aracet, i-am dat o forma usoara cu un creion apoi am lasat-o pe Dia sa-l picteze cu vopsele pe baza de apa.
Pentru ca, dupa ce am terminat piticul, ne-a mai ramas vopsea, i-am dat pensula groasa si niste foi albe si am lasat-o sa se bucure de culori intr-o zi minunata.
Piticul l-am facut pe masura capului ei, pentru ca m-am gandit ca va vrea sa-l poarte astfel. Dia a preferat insa sa poarte un dialog cu el, intrebandu-l de ce nu are urechi. Piticul i-a rapuns: "Sunt un Mutulica fara urechi, ca exista multi Mutulica fara urechi in lumea aceasta!"
4 ani si 7 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu