Atelierul casei - tabla adunarii

Ne apropiem, din ce in ce mai mult, dar cu pasi marunti, de adunari si scaderi cu trecere peste ordin. Este un domeniu de care Dia nu a fost prea atrasa de-a lungul timpului. A avut momente in care a invatat cu usurinta sa numere din 2 in 2 sau din 5 in 5, chiar momente in care ne jucam adunand numere in masina (mergem destul de mult timp cu masina) dar niciodata nu a durat prea mult. Dia e un copil expresiv, ii plac emotiile, expresiile, teatrul, povestile. Pana de curand, nu stia cat fac 1 + 1 fara sa-si priveasca degetelele, caci nu era catusi de putin interesata de aceasta parte reala si plictisitoare a vietii. De vreo saptamana, insa, observandu-ma lucrand la matematica  cu o fetita mai mare, si-a dorit si ea sa intre in "grup". De la o zi la alta, am constatat ca stie rezultatul unor adunari  pana la 10,  fara material intuitiv si fara alt ajutor. In plus, ma invita mereu sa-i spun adunari si scaderi, apoi spune ca e randul ei. Cred ca e mai mult decat o etapa, de data aceasta. Ramane de vazut. Pana atunci, am pregatit in atelierul casei tabla adunarii pentru a ne fi de ajutor la momentul potrivit. Pentru tabla -plansa cea mare- am ales dimensiunile 30/40 cm iar pentru riglete cate 2 cm de unitate (patratica).

Am vopsit rigletele cu vopsele pe baza de apa, care mie-mi plac foarte mult. In primul rand, nu sunt toxice si poate picta si  Dia de cate ori vrea. Se sterg foarte usor de pe gresie sau de pe haine chiar si dupa ce se usuca.

Am vopsit placa cea mare  in alb si am liniat-o cu un creion bine ascutit la fiecare 2 cm. Dupa ce m-am asigurat ca liniile sunt trasate drept, le-am ingrosat cu un marker negru. 

Am decupat numerele lucrate pe calculator si scoase la imprimanta, le-am facut conturul cu creionul, am ingrosat conturul cu markerul si am colorat cu alt marker rosu numerele pana la 10. Pe celelalte le-am lasat negre ca sa fie evidenta trecerea peste 10.

Am liniat rigletele, astfel incat unitatile sa fie usor de numarat. Cu toate acestea, rigletele mai lungi mi s-au parut destul de greu de intuit cu ochiul liber. Am ales sa scriu pe fiecare rigleta cate unitati are, astfel incat, la momentul potrivit, Dia sa se concentreze pe adunare si trecerea peste unitate, nu pe numaratul patratelelor.

Este frumos sa vad rezultatul final, dar mai mult decat atat imi plac momentele din timpul lucrului. Imi place sa creez materiale pe care le voi folosi impreuna cu fetita mea, poate si cu alti copii, imi plac momentele in care Dia vine si se implica si ea vopsind ceva sau decupand, imi place sa masor, sa tai, sa potrivesc si sa constat ce lucru important am realizat, imi plac zilele in care suntem cu totii in atelier chiar daca si numai pentru cateva minute. Materialele noastre nu sunt perfecte si mereu, parca ,as mai indrepta cate ceva, le-as face putin diferit... Dar imi dau seama cat de minunate sunt si ce munca extraordinara depunem cand Dia foloseste aceste materiale din proprie initiativa, pentru a invata ceva nou.