Urmaresc cum, de cateva saptamani, apar in desenele papadiei incet, dar sigur, elemente care duc cu gandul la scrisul de mana.
Nu am vrut sa grabesc lucrurile, asa ca nu am facut decat sa observ aceasta noua preocupare a ei, asteptand momentul potrivit pentru a-i face cunostinta cu literele noastre de mana din alfabetul mobil.
Dia cunoaste deja literele de tipar si am scris aici cum a invatat sa citeasca. Desi inca vorbeste destul de greu, are o atractie deosebita pentru litere, povesti, expresii, limbi straine.
Pana acum folosisem doar literele de tipar din alfabetul mobil, pe cele de mana lasandu-le doar la vedere. Nu ma gandisem ca ea le observa chiar si asa. M-a surprins cand, privind un desen de-al ei, am observat cum incercase sa-si scrie numele cu litere de mana.
A fost momentul in care am realizat ca este pregatita pentru a invata literele de mana. Nu a incetat sa ma surprinda nici de data aceasta. Le cunoastea deja pe toate! Probabil ca le vazuse de atatea ori... sau, poate, ii pareau prea apropiate ca aspect de cele de tipar... nu pot spune exact care a fost motivul pentru care deja le stia. Fiind intr-o perioada sensibila, ma asteptam sa le invete mai repede, dar nu am banuit ca deja le recunoaste pe toate.
Mai ramanea doar sa ii arat cum se scrie fiecare litera in parte, apoi cum se unesc in cuvinte... cum literele mari de mana se pot pune doar la inceputul cuvintelor... imi parea un demers atat de complicat! Sunt invatator de 10 ani, dar inca nu am cunoscut o metoda mai simpla, mai naturala, ma apropiata de sufletul si mintea copiilor decat cea a Mariei Montessori! Nu mi-am propus un anume demers, nu mi-am planificat ce si cand sa invatam... pur si simplu am facut rost de o tavita cu gris (se pot folosi nisipul, faina s.a.), o foaie alba laminata (alba pe o parte si liniata pe cealalta), o carioca, o vata uda si... literele de mana pe care eu le-am facut de-a lungul timpului din argila colorata (am preferat sa pastrez culorile literelor de tipar: albastru pentru consoane si rosu pentru vocale). Totul a venit de la sine... a fost o joaca atat de frumoasa! Dupa metoda Montessori ii aratam literele, urmaream conturul lor cu degetul, facea acelasi contur in gris cu degetul, apoi cu instrumentul de scris si scria cu o carioca pe foaia laminata pe care o stergea cu vata ori de cate ori simtea ca isi doreste asta. Uneori, nu mereu, si-a dorit sa scrie aceleasi litere si cuvinte si pe partea liniata a foii. A fost incantata sa invete literele de mana dar de-a dreptul fascinata cand a invatat sa le lege unele de celelalte pentru a forma cuvinte. Scria, stergea, scria iar...
Au fost cateva abateri de la metoda Montessori. In primul rand nu am gasit in magazine o tavita din lemn care sa intruneasca toate conditiile cerute si am fost tare necajita din acest motiv. Apoi, desi se recomanda sa se faca acel contur al literelor (cand se urmareste forma literelor) cu toate cele trei degete care se folosesc la scris, Dia a vrut sa-l faca doar cu degetul aratator si nu am insistat pe acest aspect, tinand cont ca ea deja scrie de mult timp tinand corect instrumentele de scris in mana.
De acum astept sa dea semne ca ar vrea sa scrie pe liniatura (doar intre linii orizontale) desi refuza orice activitate care o pune sa se incadreze intr-un anumit spatiu (inclusiv coloratul). Cand era la gradinita imi spunea ca doamna ii cere mereu sa nu mai depaseasca... era trista cand imi spunea asta. A prins o oarecare teama ca nu va reusi. Dar toate lucrurile la timpul lor. Astept sa-si faca, intr-o zi, curaj. Atunci, increderea in fortele proprii va creste stiind ca ea singura a decis sa faca acest pas si ca a reusit.
4 ani si 9 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu