Mica Unire pe intelesul copiilor

Istoria a fost intotdeauna o poveste frumoasa dar pe care eu n-am auzit-o povestita intr-un mod atragator niciodata. 

Cand aud acest cuvant, istorie, simt o oarecare teama, timiditate, stres. Din pacate, istoria a fost una dintre marile obstacole din copilaria mea. Se punea un asa accent pe memoria cognitiva, incat nu mai era loc si de altceva. Iar eu, un copil creativ si sensibil, am simtit cum libertatea si imaginatia imi erau inabusite de rigiditatea adultilor care considerau ca numai cei cu o memorie buna merita respectul si aprecierea lor. Din pacate, nu era o alta cale pentru a avea note mari la istorie si, in unele case de atunci, dar si de acum, notele sunt, ironic, un indicator care arata valoarea copiilor. 

Despre pedagogia Montessori citesc de mult timp si am considerat mereu ca hartile de tip Montessori sunt o adevarata sursa de inspiratie. Tati ne-a lucrat mai demult o harta a Romaniei de tip Montessori, in momentul in care Dia refacea cateva puzzle-uri pe zi. I-a placut mult o perioada, apoi a lasat-o deoparte. Acum a venit vremea sa o folosim din nou. 

Am preluat ideea si am incercat sa construiesc o harta potrivita noua care sa contina informatii suficiente pentru a intelege semnificatia zilei de 24 ianuarie, dar nu atat de multe incat sa descurajeze. Am facut conturul Romaniei, am colorat cu evidentiator roz Moldova de atunci si Tara Romaneasca si cu culori pale restul regiunilor scriind cui apartineau, am pus apoi coala de carton in imprimanta si am scris numele regiunilor in word. La final am laminat coala de carton.

Pregatirea noastra pentru aceasta zi mare a durat cateva zile. In prima zi i-am prezentat harta Romaniei (dintr-o singura bucata nevopsita). O cunostea deja si de aceea am preferat sa pornim de la ceva ce stie. Pe rand, cu rabdare, am adaugat regiunile de care aveam nevoie. Nu aveam la indemana decat regiunile implicate in Mica Unire. 

Am inceput cu Moldova aratandu-i unde este locul ei pe harta, vorbindu-i despre locul nasterii lui Mihai Eminescu (despre care vorbisem in urma cu o saptamana). Subiectul Eminescu i-a adus zambetul pe buze si emotii placute tradate in privire. Stia poeziile lui, citisem seara de seara poeziile lui, ii placusera, il desenase... Acum Moldova era ceva placut care avea o semnificatie deja in mintea ei, nu era doar un nume dat unei regiuni. I-am aratat piesa care reprezinta Tara Romaneasca si i-am vorbit de capitala Bucuresti. Stia de Bucuresti. Stie ca si acum e capitala Romaniei si ca l-am vizitat de atatea ori! Si cum era de asteptat, a vrut sa urmareasca cu degetul drumul din Constanta pana in Bucuresti asa cum faceam inainte de a pleca la plimbare prin tara. Dar, surpriza! Piesa puzzle Dobrogea nu era. Nu era pentru ca in anul 1859 nu facea parte din Romania. In schimb aveam o alta piesa...una maro care nu semana cu celelalte piese la culoare. Era sudul Basarabiei care fusese anexat Moldovei inaintea unirii din 1859. Si au urmat si alte activitati in alte zile... contururi, desene, discutii despre Al. I Cuza, realizarea simbolica a drumului parcurs de acesta spre Iasi, in Moldova, unde a fost ales, apoi spre Bucuresti in Tara Romaneasca. 

In prima zi
Scopul activitatii: denumirea celor doua principate Moldova si Tara Romaneasca

Prima zi, primele contururi

A doua zi, pregatirea pentru activitate

A doua zi

Scopul activitatii: cunoasterea modului in care Al. I. Cuza a unit cele doua principate

Conturarea principatelor unite de Al. I. Cuza

Evidentierea drumului simbolic al lui Cuza

A treia zi

Scopul activitatii: incadrarea Romaniei "mici" in Romania de azi

Conturarea principatelor in cadrul Romaniei de azi

Colorarea principatelor

Nu mi-am propus dinainte ce activitati sa fac in fiecare zi. Scopul activitatii l-am stabilit pe moment. Am facut doar materialele la timp, apoi totul s-a desfasurat in functie de discutiile noastre, de dispozitia ei, de ceea ce incepea sa faca prima oara. Dupa fiecare activitate, in fiecare zi, avea grija sa-si lipeasca desenele pe panoul ei. In seara aceasta isi privea mandra desenele si ma intreba strengareste: "Si cat de mare o sa se faca Romania pana la urma?"  Nu stiu exact ce a vrut sa intrebe ca a schimbat subiectul pana m-am dezmeticit. Oricum, n-as fi vrut s-o dezamagesc.

5 ani si 3 luni