De colectia Povesti din Padurea Muzicala a Cristinei Andone aflasem in urma cu vreo doi ani, cand Dia era prea mica pentru a intelege aventurile spiridusilor. Am comandat intre timp colectia pentru a fi sigura ca la timpul potrivit o vom avea in biblioteca noastra. Anul acesta, cu putin timp inainte de Craciun, i-am aratat prima carte din colectie numita Poveste muzicala de Craciun, dar nu a parut prea interesata. Mi-a dat-o la o parte pentru a citi povestile ei cu printese. Imi luasem gandul si anul acesta de la ele. Intr-o seara insa, in ajunul revelionului, mi-a adus cartea sa o citim. Nu stiu ce a atras-o brusc... poate faptul ca i-o lasasem la vedere, poate ornamentele de Craciun desenate pe coperta sau brazii frumos impodobiti din paginile cartii, ori CD-ul inclus colorat asa de frumos? Cert e ca m-a luat pe nepregatite. Seara de seara citeam cartea de la prima pana la ultima pagina, treizeci si patru de pagini frumos ilustrate cu spiridusi hazlii si intamplari poznase. Dia avea grija sa-mi aminteasca de fiecare data sa pun CD-ul cu melodiile spiridusilor compozitori prezentati in carte: Vivaldi, Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Ceaikovski, Strauss.
Poveste muzicala de Craciun prezinta, pe intelesul copiilor, intamplari petrecute in Padurea Muzicala intr-o perioada atat de draga lor: Craciunul si sosirea lui Mos Craciun. Compozitori ai muzicii clasice sunt introdusi sub forma unor spiridusi care locuiesc in Padurea Muzicala si care au animale de companie care le exprima personalitatea. Mie mi-a placut mult peisajul de vis, de poveste prezentat, fulgii de zapada care calatoreau de la o casuta la alta, veveritele din scorburi de copaci si soriceii care vorbeau la culcare despre sosirea lui Mos Craciun. Dia a fost incantata de aventura puiului de leu Ludwig care, la doar cele 11 luni ale sale, nu stia cine era Mos Craciun si, speriat de ideea mosului care intra pe horn cu un sac mare, a pus atatea piedici in calea mosului incat acesta a fost nevoit sa lase impartirea cadourilor in seama lui Solfegiu, un elf care nu stia sa citeasca. Elful a incurcat cadourile si le-a trimis la intamplare celor sapte spiridusi cu personalitati si dorinte atat de diferite!
Am eliberat o masuta si am incercat sa dam viata personajelor. Pentru ca varianta din argila a spiridusilor era destul de costisitoare, m-am gandit sa-i confectionez eu din hartie. Am scanat imaginile mari, frumoase, din fiecare carte, le-am imprimat pe carton subtire si am facut din jumatati de hartie suporturi pentru ca personajele sa poata sta in picioare. Am inceput apoi sa impodobim bradutul si sa decoram coltul muzical, asa cum am numit spatiul destinat acestei activitati. Am obtinut fulgi de zapada din plierea si taierea hartiei, fulgi pe care i-am decorat cu lipici cu sclipici. 
Joaca noastra a continuat in multe feluri. Am facut batoane sanatoase de cereale cu suc de portocale si scortisoara ca spiridusul Bach, l-am plimbat pe spiridusul Chopin cu animalutul sau inaripat, am ras de trei ori si am facut sapte tumbe pentru a ajunge la casuta lui Mozart, am incercat sa descoperim literele care compun numele lui Bach intr-o partitura, moment in care i-am aratat cheia sol, cheia fa, portativul, masurile, notele muzicale. Eu am studiat pianul multi ani la o scoala de muzica in copilaria mea dar fara a avea vreun talent deosebit sau vreo pasiune pentru muzica, motiv pentru care am incetat sa cant imediat ce m-am mutat din casa parinteasca. Nici Dia nu a dat vreo importanta instrumentelor muzicale. Am incercat sa i le prezint de cateva ori dar s-a retras destul de repede.
Ma asteptam ca interesul ei pentru spiridusii muzicali sa inceapa sa descreasca. Pentru o perioada chiar am crezut ca ne indreptam iar mai mult spre matematica pana cand a luat iar cartea in mana si m-a intrebat de ce nu organizam si noi un targ de Craciun. I-am spus ca a trecut Craciunul si oricum nu avem tot ce ne trebuie. Ea a spus ca putem folosi diverse obiecte si sa ne imaginam doar ca sunt cadourile aduse de Mos Craciun spiridusilor. Atunci mi-a parut rau ca nu comandasem obiectele din argila. Le-as fi facut rapid la o prietena care locuieste in apropierea noastra dar Dia insista deja sa incepem... Ce era de facut? Am scos toate materialele pe care le avem prin casa: cutia cu lemne ramase, cutia cu jucarii mici si nefolositoare, cutia cu materiale reciclabile si cutia cu diverse obiecte mici care-si cauta locul. In toate aceste cutii am strans materiale ramase de-a lungul timpului cu gandul ca ne vor folosi intr-o buna zi. Si chiar asa a fost. Prima oara am creat masa dintr-o hartie laminata demult si cinci picioruse din lemn de aproximativ aceeasi marime. Am continuat prin a confectiona fiecare obiect cadou: cartea cu glume a lui Mozart, bagheta de dirijat albine a lui Vivaldi, mirodeniile pasionatului de bucatarie Bach, samovarul muzical "Ceai de poveste". Esarfa mov a lui Chopin am decupat-o dintr-un material mov si Dia l-a dat cu un parfum de violete pe care-l avea iar fracul lui Strauss a fost imprumutat de la un mire cu un cap mai inalt. A colorat fracul cu o carioca roz care se spala in apa, astfel incat Strauss sa fie destul de multumit de rezultat. Tot de la mirele nostru am imprumutat pantofii care asa de prost erau facuti incat ne puteam imagina ca sunt bocanci. Apoi... a inceput targul de Craciun!
Cam asa arata camera noastra in timpul lucrului
Noi ascultam muzica iar spiridusii muzicali ne priveau zambind. Dia avea grija sa urce pe podium= cutie spiridusul compozitor al melodiei care se auzea. De cate ori se termina o piesa si incepea alta, Dia intreba de cine e compusa. M-a surprins cum l-a urcat pe Bach fara sa mai intrebe.
Samovarul muzical l-am facut din cateva obiecte stralucitoare pentru a semana cu cel din carte.
In final am aranjat coltul muzical astfel incat targul de Craciun sa se desfasoare in bune conditii.
La targul de Craciun fiecare spiridus si-a regasit cadoul ratacit de elful Solfegiu.
Dupa ce fiecare spiridus compozitor s-a declarat multumit de cadoul primit, am rezolvat si exercitiul de la sfarsitul cartii.
Joaca e in toi!
5 ani si 3 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu