Inainte de a se trezi ea, am imbracat camera in multe, multe culori vesele, iar masa i-am impodobit-o in culorile curcubeului. Am urmarit cata energie a primit in doar cateva minute, doar privind materialele de pe masuta.
Enciclopedia Si eu vreau sa stiu de la editura Teora ne-a fost deseori de un real folos. Are informatii prezentate clar, pe intelesul copiilor, iar imaginile mari si frumos colorate surprind exact esentialul.
Dia a fost incantata de viteza luminii. Copiii intuiesc atatea lucruri! Cand incercam sa-i explic despre viteza extraordinara pe care nu o poate ajunge niciun avion rapid...ea mi-a spus: "Nu, avionul nu, dar Doamne-Doamne da...adica Doamne-Doamne sta acolo sus in cer de unde vine lumina." Tocmai vorbisem despre faptul ca lumina este trimisa in cea mai mare parte de soare, ca luna nu are lumina proprie... Ii place sa vorbim, dar viteza luminii a fascinat-o. A pus o gramada de intrebari.
Si pentru ca-i plac asa de mult cartile si pentru ca deja citeste binisor, am exersat cititul pe minunata carticica de la editura Egmont, Clopotica. Colectia Disney zanele este una minunata pentru copiii care au ajuns deja sa citeasca, poate cu putin ajutor (in cazul nostru la grupurile de litere) si care iubesc zanele. Iar Diana le adora!...pe zane, pe printese, pe sirene... pur si simplu le adora! Asa ca am vorbit muult timp despre zanele din Clopotica (Tinker Bell) si ne-am hotarat, in ton cu tema, sa o costumam in Iridessa, printesa luminii din cartea amintita.
Diana-printesa luminii
Am inceput prin a confectiona rochita de zana dar, pentru ca nu avea rabdare si nici material textil nu aveam, am capsat o coala de hartie si i-am taiat cateva franjuri. Apoi am facut rapid coroana, iar fasiile de hartie pentru bagheta zanei au fost taiate de Dia... un exercitiu minunat pentru degetelele ei, dar mai ales pentru exersarea perseverentei (capitol la care avem de lucrat). Iar rezultatul: un copil fericit si jucaus!

Mini-album foto
Este minunat cate se pot face daca te apleci asupra copilului, asupra intereselor lui. Dia este fascinata de imaginea ei de cand era bebelus sau mai mica. Ideea nu este ca atunci era mai mica, ci ca acum este mai mare. Se hraneste cu toate informatiile care o asigura ca este mai mare, ca stie mai multe, ca poate face mai multe decat in trecut. Si este in regula, zic eu, atata timp cat nu incearca sa se compare cu altii, ci cu sine insasi. Dar societatea in care traim, din pacate, ii cultiva si aceasta dorinta de a se compara cu ceilalti, de a fi mai buna decat ei, dorinta care, negresit, vine impreuna cu teama de esec...mai ales ca ea tinde sa renunte repede la lucrurile care ii par complicate.
Si pentru a combina culoarea cu imaginea ei, am realizat un mini-album punand pe fiecare pagina o Dia mica... la nastere, la un an, la 2 ani, la 3 ani si la 4 ani. Inca ma mai mir cat de repede a trecut timpul si ma minunez de natura asta proasta a omului de a nu intelege ce este cu adevarat important in viata sa.
Cercurile le-am decupat eu din burete, fiind mai greu de taiat, iar ea si-a lipit pozele de la Dia cea mai mica la cea mai mare. Tati ne-a prins cercurile cu un plastic topit, astfel incat sa ramana lipite unele de altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu