Lacul lebedelor

In urma cu vreo doua luni, Dia a gasit o carte minunata in librarie pe care si-a dorit-o foarte mult. Se indragostise de acordurile melodioase care insotesc povestea scrisa in limba engleza. Nefiind deloc usoara, nu a avut rabdarea de a o asculta pana la capat, desi intelegea binisor ceea ce se intampla. A redescoperit carticica acum cateva zile si nu a mai lasat-o din mana pana cand nu i-am citit-o de cateva ori. Se intampla rar ca Dia sa fie atrasa de povesti cu animale, dar a fost fermecata de frumusetea fetelor si de gratia lebedelor in care se transformau ziua.

In timp ce-i citeam povestea, ea apasa butoanele din dreapta cartii pentru a asculta fragmente din baletul "Lacul lebedelor" de Piotr Ilici Ceaikovski. In felul acesta am facut cunostinta si cu acest mare compozitor rus.

Am jucat si un joc muzical: una dintre noi tinea ochii inchisi si trebuia sa identifice actiunea corespunzatoare fragmentului muzical audiat (butoanele din dreapta cartii).

Am ales sa vada baletul in felul acesta, pe monitor desi , cred, ar fi fost mult mai spectaculos sa-l vada in realitate. In urma experientei de acum aproape 2 ani, la teatrul Ovidius, cand nu am fost primita cu Dia pe motiv ca este prea mica, am inceput sa evit aceste locuri unde sunt primiti si respectati doar cei care vin imbracati elegant si care le insufla celor de la intrare incredere. Imi pare rau ca nu exista nicaieri in orasul acesta un loc unde copiii sa poata vedea spectacole fiind lasati sa vorbeasca, sa puna intrebari in timpul reprezentatiei, pentru a-si satisface curiozitatea de moment. Nu ma mir, dar ma intristeaza sa vad ca salile de spectacole sunt din ce in ce mai pustii, iar salariile celor care depun un efort imens pe scena sunt din ce in ce mai mici. Ma revolta mai ales faptul ca intrarea in salile de spectacol este interzisa copiilor mici. Nu am incercat sa descos firul in patru, nici sa aflu despre legalitatea acestei decizii, insa ma sperie ca cei care iau aceste decizii nu pot intelege ca adultul nu poate indragi ceea ce n-a iubit in copilarie, nu in vremurile noastre cand copiii sunt bombardati cu atatea gadgeturi. 

I-am dat cateva fise pe care le-am pregatit pentru aceasta activitate, insa ea si-a ales doar doua dintre ele, care i-au placut tare mult. A obtinut doua lebede -una unind bulinutele numerelor de la 1 la 42, celalta conturandu-si manutele si transformandu-le in aripi- carora le-a pus numele Odette si Odile, cu mentiunea ca Odile a ei nu este fiica vrajitorului von Rothbart, ci sora lui Odette, deci o lebada la fel de gratioasa si buna la suflet.

Desenul "Swan lake"

Am plecat, apoi, in cautarea celor mai gratioase pasari si am descoperit chiar lacul lebedelor in microrezervatia de la Delfinariu, un loc minunat, accesibil tuturor, singurul loc pe care l-as mai putea recomanda familiilor cu copii din orasul nostru.

I-a placut asa de mult aceasta carte, incat mi-am propus sa fac un efort si sa procur si altele de la aceasta editura, Usborne.

4 ani si 6 luni