Pentru a profita de aceasta perioada in care numerele ocupa un prim-plan in viata noastra, m-am gandit sa vorbim despre numere pare si impare, sa observam ordinea lor si modul in care se succed acestea.
Am pornit de la ceea ce stiam: numerele pana la 10. Am ordonat bulinele sub fiecare numar, doua cate doua, astfel incat sa se observe daca ultima bulina ramane singura sau nu. Pentru ca ii plac mult prietenii, in sensul ca intreaba toti copiii daca vor sa fie prietenii ei si prefera bluzitele pe care sunt desenati cate doi copii prieteni, i-am spus ca vom aranja si noi bulinele doua cate doua, astfel incat fiecare bulina sa aiba o prietena.
A lucrat cu mult entuziasm, adaugand fiecarui numar buline. Pentru ca numerele impare sa fie evidente, asezam mereu ultima bulina singura, la mijloc. Dupa ce a terminat de aranjat bulinele, am rugat-o sa ridice numerele sub care toate bulinele sunt doua cate doua. Le-a vazut mai rapid decat credeam si le-a citit imediat. I-am spus ca acelea se numesc pare, iar cele sub care a ramas o bulina singura se numesc impare. Atat de rapid a retinut toate informatiile, incat m-am intrebat daca nu cumva era pregatita pentru aceasta lectie de mai demult sau, poate, aceasta perioada sensibila pentru numere, in care se afla acum si am mai scris si aici, o ajuta mult in intelegerea asa rapida a acestor concepte.
Pentru a vizualiza mai bine cantitatea numerelor pare si ideea de "doua cate doua" am aliniat siraguri de cate doua margelute si cartonase indicatoare, numarand de fiecare data cate una, dar si din 2 in 2.
Am luat apoi o margeluta si am adaugat-o dupa fiecare sir de doua bile observand ce se intampla. Numarul devenea impar si era chiar vecinul mai mare al numarului par. I-am explicat deci, pentru prima oara, ca din adunarea unui numar par cu unul impar am obtinut un numar impar din moment ce ultima bila nu are cu cine sa devina prietena.
Un exercitiu similar care a incantat-o, de data aceasta cu agrafe, i-a retinut atentia pentru vreo 10 minute. De fapt, aproape niciun exercitiu pe care-l facem nu dureaza mai mult de 15 minute. Dureaza mult mai mult sa pregatim materialele, dar lucrul propriu-zis este destul de simplu si rapid. Cred ca este unul dintre motivele pentru care iubeste activitatile noastre si, de multe ori, revine din proprie initiativa asupra materialelor folosite.
Am pregatit de data aceasta un cosulet cu agrafe in 4 culori si niste numere, pe care ea le-a identificat ca fiind pare. A asezat numerele in ordine crescatoare, apoi a adaugat agrafele care trebuiau grupate doua cate doua, un exercitiu minunat pentru dezvoltarea miscarilor fine. Ea alegea o culoare si aranja agrafele de culoarea respectiva, numarandu-le din 2 in 2 pentru a afla cate sunt.
Cand am vazut-o incercand sa lege sireturile pantofilor de la usa, m-am gandit la o activitate usor de pregatit si distractiva pe deasupra, tinand cont ca la varsta aceasta, copiii adora sa coasa, sa impleteasca, sa se joace cu ate si snururi. Asa ca m-am gandit la un sir al numerelor pare si impare pana la 10, diferentiate prin culori. Am facut modelul din mintea mea pe calculator, apoi l-am laminat. In final, am capsat pentru a obtine niste spatii destul de mari pentru sireturile pregatite. Astfel, in jocul nostru am avut un siret albastru pentru numere pare si unul rosu pentru cele impare.
Pentru a vizualiza mai bine cantitatea numerelor pare si ideea de "doua cate doua" am aliniat siraguri de cate doua margelute si cartonase indicatoare, numarand de fiecare data cate una, dar si din 2 in 2.
Am luat apoi o margeluta si am adaugat-o dupa fiecare sir de doua bile observand ce se intampla. Numarul devenea impar si era chiar vecinul mai mare al numarului par. I-am explicat deci, pentru prima oara, ca din adunarea unui numar par cu unul impar am obtinut un numar impar din moment ce ultima bila nu are cu cine sa devina prietena.
Un exercitiu similar care a incantat-o, de data aceasta cu agrafe, i-a retinut atentia pentru vreo 10 minute. De fapt, aproape niciun exercitiu pe care-l facem nu dureaza mai mult de 15 minute. Dureaza mult mai mult sa pregatim materialele, dar lucrul propriu-zis este destul de simplu si rapid. Cred ca este unul dintre motivele pentru care iubeste activitatile noastre si, de multe ori, revine din proprie initiativa asupra materialelor folosite.
Am pregatit de data aceasta un cosulet cu agrafe in 4 culori si niste numere, pe care ea le-a identificat ca fiind pare. A asezat numerele in ordine crescatoare, apoi a adaugat agrafele care trebuiau grupate doua cate doua, un exercitiu minunat pentru dezvoltarea miscarilor fine. Ea alegea o culoare si aranja agrafele de culoarea respectiva, numarandu-le din 2 in 2 pentru a afla cate sunt.
Cand am vazut-o incercand sa lege sireturile pantofilor de la usa, m-am gandit la o activitate usor de pregatit si distractiva pe deasupra, tinand cont ca la varsta aceasta, copiii adora sa coasa, sa impleteasca, sa se joace cu ate si snururi. Asa ca m-am gandit la un sir al numerelor pare si impare pana la 10, diferentiate prin culori. Am facut modelul din mintea mea pe calculator, apoi l-am laminat. In final, am capsat pentru a obtine niste spatii destul de mari pentru sireturile pregatite. Astfel, in jocul nostru am avut un siret albastru pentru numere pare si unul rosu pentru cele impare. 
Daca tot e asa de incantata de pixurile sale cu sclipici, ne-am gandit sa le si folosim. A incercuit numerele pare cu albastru si pe cele impare cu rosu.
A fost tare incantata de aceste numere pare, tocmai de aceea ne-am concentrat mai mult asupra lor decat asupra celor impare. I-a placut si faptul ca toate bulinutele din aceste numere aveau prieteni, dar si faptul ca a invatat sa numere din 2 in 2 si i se parea amuzant ca reuseste sa numere asa de repede.
4 ani si 6 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu