De la primele litere la textul citit

Azi, de dimineata, Dia si-a luat din proprie initiativa cartea "Sa dezlegam tainele abecedarului" si a inceput sa citeasca un text, la intamplare. Cartea o am de pe vremea cand eram invatatoare si o foloseam cu cei mici. I-am lasat-o la indemana pentru ca este cam de nivelul ei. Nu prea a rasfoit-o des, pana azi. A descoperit ca la inceputul cartii sunt texte mai usoare si ii place ca reuseste sa le citeasca repede. Nu m-am gandit sa o filmez atunci.

Iubeste asa de mult cartile! Cea mai mare parte din zi si-o petrece rasfoind carti si jucandu-se cu papusi. Sunt zile in care se uita mai mult pe carti decat se joaca cu papusi. Cand intram intr-o librarie, se duce direct la raftul de carti, nu la cel cu jucarii.

Am observat aceasta pasiune a ei de cand era mica si m-am gandit de multe ori ca, poate, se datoreaza si faptului ca, atunci cand eram insarcinata cu ea, aveam clasa intai si in fiecare zi, din burtica, auzea sunete spuse tare, raspicat, silabe, cuvinte cantate.

Ii placeau mult vocalele, poezioarele, cuvintele. Primele litere le-a recunoscut la 2 ani, in conditiile in care, din pacate, la acea varsta a ei, nu aveam inca alfabetul mobil. De fapt, acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca-i trebuie mai mult decat niste foi scrise si am inceput sa caut informatii despre materiale potrivite varstei ei.

Din pacate, a urmat o perioada foarte aglomerata pentru noi si nu am avut timp sa ma ocup prea mult de ce-mi placea. La 3 ani si 3 luni, cand eu eram foarte aglomerata si nici nu-mi trecea prin cap ca ar putea lega litere in silabe, a citit primul cuvant. Eram la masa si avea o canita pe care scria "primii pasi". Zicea intr-una "...ïmiii, ...imiii" apoi a strigat deodata: "Mami, mami..." Ea nu vorbea decat foarte putin la varsta aceea. Cand isi dorea ceva ma striga si gesticula ca sa inteleg. Surpriza a fost enorma cand mi-am dat seama ca era cu ochii pe canita si citea sfarsitul cuvantului "primii" si imi cerea ajutorul pentru ca nu putea lega consoanele pr din cuvant. Nu stiu daca citea de la stanga la dreapta sau invers... insa faptul ca a legat VCV fara niciun exercitiu pregatitor m-a convins ca cei mici se dezvolta asa de frumos fara interventia adultului! Gradinita si scoala sunt mult supraestimate din punctul meu de vedere. Intr-un mediu placut, cu materiale potrivite, cu sustinerea celor dragi, copiii se dezvolta mult mai bine decat intr-un mediu cu o programa impusa. Am inceput sa caut informatii si mi-am regasit ideile in pedagogia Montessori. Asa a luat nastere atelierul casei, locul in care sunt create materialele Montessori. 

Cand am vazut pentru prima oara alfabetul mobil, eram asa de entuziasmata si necunoscatoare, incat imi imaginam ca eu voi face unul in care literele vor avea toate culorile posibile. Bineinteles ca, intre timp, am mai citit si am inteles de ce singura diferenta care se face trebuie sa fie intre vocale si consoane. A observat foarte repede cum poate citi usor orice contine o litera albastra si una rosie sau una rosie intre doua albastre. Nu putea citi daca unea doar doua litere albastre. Si asa, jucandu-se cu literele, alaturandu-le, a citit primele cuvinte scrise de ea. Da, asa cum mereu m-a surprins metoda Montessori, nici de data aceasta lucrurile n-au stat altfel: copilul este pregatit sa scrie inainte de a citi... nu cu manuta lui, ci cu literele in relief!

 Dintr-un album de poze am creat impreuna cu Dia un fel de alfabetar minunat in care ea venea cu diferite animale de plastic (singura perioada in care a fost si ea atrasa de animale) si cauta imaginile lor in album. Alteori, deschidea albumul si aducea obiecte de prin casa care se gaseau la pagina respectiva. A fost prima "carticica" pe care o rasfoia zilnic, de care s-a indragostit, pe care n-o mai lasa deoparte. Nu stiam pe atunci ca iubirea ei pentru carti se va pastra si va fi asa de mare, incat va putea renunta la jucarii pentru ele.

Cea mai mare problema de-a lungul timpului legata de citit a fost  faptul ca la noi, in magazine, nu se gasesc carti pentru copii mici incepatori. Toate cartile pentru incepatori sunt adresate copiilor mai mari, au litere de dimensiuni mici, scris prea mult pe o pagina si contin mult prea multe culori, informatii care, in loc sa linisteasca si sa creeze un mediu potrivit pentru invatarea cititului, nu fac decat sa oboseasca si sa distraga atentia de la cuvinte. Asa a luat nastere seria noastra de carti, "editura Cartea Dianei". Din carton colorat, coli autocolante pe care am tiparit imaginile potrivite la imprimanta si cateva capse am creat cele mai potrivite carti pentru noi: litere de tipar mici, dar scris mare, imagini sugestive.

De-a lungul timpului, i-am dat si multe alte materiale care i-au placut mult si care au ajutat-o sa-si dezvolte interesul pentru lectura. Au fost si perioade in care s-a apropiat de carti doar pentru a le privi pozele, perioade in care am gresit si am incercat sa fortez lucrurile (defect profesional), perioade in care am dat inapoi dandu-mi seama ca trebuie sa-i las mai mult spatiu de decizie. Au fost multe perioade in care am crescut odata cu ea si am fost receptiva la tot ce vedeam la ea si la tot ce citeam. Am simtit cum, desi cu timp mai mult si activitati mai numeroase, am reusit sa-i ofer din ce in ce mai multa independenta si increderea ca stie ce trebuie sa invete la un moment sau altul. Doar in felul acesta am reusit sa recunosc perioadele sensibile, atat de importante, despre care am citit prima oara in cartile Mariei Montessori.

Cautand acum, am realizat ca nu am niciun filmulet de cand citea silabe sau cuvinte simple. Dupa ce anii acestia minunati vor trece, ea va uita cum a inceput sa invete sa citeasca. Aceste filmulete vor fi asa de valoroase atunci!

4 ani si 6 luni