Prima intalnire cu Scufita Rosie a fost in urma cu doi ani. Pe vremea aceea eu imi doream sa-i citesc doar povesti care sa contina personaje pozitive care se ajuta, care transmit doar emotii placute. Insa, pentru serbarea de la gradinita, a primit rolul Scufitei Rosii. Acasa a venit deja informata: stia cine era Scufita Rosie, ce a facut lupul, ce a facut vanatorul... Nu mi-a placut pe moment, dar am fost nevoiti sa ne adaptam. Nu aveam de ales. Cu timpul, ne-am relaxat complet, cu toate ca daca as avea de ales, as prefera sa nu cunoasca inca povesti cu personaje si intamplari... cel putin bizare.
Dia este atat de fascinata de unele povesti, incat imi cere sa i le citesc in repetate randuri, pana le invata pe de rost. In joaca ei foloseste cuvinte si expresii deosebite auzite sau citite in carti. Deja, cand sunt ocupata si nu-i pot citi eu, ea isi citeste singura. Orice joc al ei incepe cu cititul cartii...poate doar o pagina, poate nici atat, alteori mai multe pagini... apoi vorbeste cu personajele imaginare din fata cartii, se indeparteaza de carte si jocul incepe.
Scufita Rosie este una dintre povestile ei preferate pentru simplul fapt ca ea acorda o importanta deosebita rochitelor, volanaselor, scufitelor. Este incantata de orice obiect vestimentar care nu poate fi purtat decat de domnisoare elegante ori de printese. In joaca ei de-a Scufita Rosie, ea, in rolul personajului principal, se intalneste cu lupul care ii admira, in primul rand, tinuta. Urmeaza discutii lungi legate de accesoriile asortate (coliere, bratari, inele etc.). Finalul nu e la fel de tulburator ca cel din poveste pentru ca lupul nu prea isi mai aminteste care era scopul initial si sfarseste prin a bea un laptic cu cacao (imaginar si acesta) din cescutele de jucarie.
De ziua ei, am fost cu Dia si cu matusa ei, Iulia, sa-si aleaga un cadou dintr-un magazin de jucarii. A fost tare incantata de un set de marionete de pus pe degete, reprezentand personajele din Scufita Rosie. S-a jucat multe zile la rand cu ele. Multumim mult, Iulia!
Mi-am amintit ca aveam in casa o carticica de colorat cu Scufita Rosie si niste imagini pe care le-am folosit cu elevii mei. Mi-au fost de mare ajutor, nu numai pentru ca am pus in scena o povestire dupa imagini, dar mai ales pentru ca Dia a gandit un mod nou de a se juca... nu stiu ce joc i-ar fi produs o placere mai mare in acel moment. Amesteca imaginile, apoi le aranja in ordine cronologica. Mi-a spus ca vrea sa privim imaginile si ca trebuie sa inventam un cantecel pentru fiecare dintre ele. Jocul a fost extrem de interesant. A fost un fel de povestire cantata. Ultima varianta a jocului consta in producerea anumitor sunete sau zgomote in concordanta cu mesajul imaginii aratate. A fost ceva... incantator!
Ii place din cand in cand sa picteze, dar nu este o activitate preferata a ei. De data aceasta i-a placut setul creativ cu o casuta pusculita. I-am spus ca e casuta bunicii si ca o poate picta si decora dupa cum doreste.
Sigur ca, fiind fascinata de rochitele personajelor feminine din povesti, am incercat, de-a lungul timpului, sa-i gasesc astfel de rochite si ei, dar sa poata fi purtate si la joaca sau la gradinita, din material calitativ. Astfel ca, dupa fiecare lecturare a unei povesti, ma astept sa deschida dulapul si sa-si schimbe hainutele... sa-si caute bratarile potrivite... si pantofiorii potriviti.
Cam asa a ales sa mearga la gradinita, tocmai cand toamna a inceput sa se faca simtita si la noi.
4 ani si 11 luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu