sâmbătă, 25 octombrie 2014

Unul pentru toti, toti pentru unul!

O colectie minunata de carti de la DPH (Didactica Publishing House) ne retine atentia deja de cateva saptamani. Am mai scris despre cartile colectiei, dar niciuna dintre acestea nu il invata pe copil valorile unei prietenii adevarate precum "Unul pentru toti, toti pentru unul!" scrisa de Brigitte Weninger, o talentata scriitoare si educatoare, si minunat ilustrata de Eve Tharlet. 
Soricelul Sim, simpatic si curajos, indrazneste sa se aventureze in lume, incurajat fiind de sfatul mamei sale care il indeamna sa-si urmeze visul. Desi se impiedica de multe ori si cade, soricelul se ridica si merge mai departe, stiind ca este unic si ca are multe minunatii de descoperit. El se intalneste cu o cartita, o broscuta, cu un arici si un pui de corb, unul mai diferit decat celalalt. Acum isi descopera soricelul adevarata sa chemare caci, observand, cu sufletul sau bun, calitatile fiecarui prieten, reuseste sa ii dea fiecaruia incredere in fortele proprii si sa ceeze o legatura durabila de prietenie cu acestia.







Aceasta este o carte care nu putea fi citita decat in compania prietenilor nostri, bineinteles.

Dupa ce am citit cartea si fiecare si-a spus parerea despre intamplari si personaje, despre secventele preferate si despre alte aspecte considerate importante, am vizionat DVD-ul cartii care poate fi ascultat in patru limbi: romana, engleza, germana si franceza.






Am pregatit cate o masca reprezentand cele cinci personaje ale cartii: broscuta, maestra sariturilor si iubitoare de ploaie, cartita cu un miros excelent, ariciul cu sistemul sau unic de aparare, corbul, prietenul zburator si, bineinteles, soricelul cel istet. 

Pentru fiecare personaj am scris un biletel cu insusirile care il fac unic. Copiii au ales la intamplare cate un biletel, l-au citit sau au rugat un prieten sa-l citeasca, apoi si-au luat mastile corespunzatoare.




Sceneta a inceput!



  

miercuri, 22 octombrie 2014

Primele notiuni despre istorie: preistoria

Cu putin timp inainte sa implineasca 5 ani, Dia a inceput sa-mi puna intrebari despre cum era pe vremuri, intrebari de genul: "Oamenii aveau pomi pe vremuri?", "Oamenii aveau culori pe vremuri?" s.a. Formularea ei, "pe vremuri", mi se parea asa de ambigua, incat nu-i puteam da niciodata un raspuns multumitor. Toate raspunsurile mele erau asa de complicate, incat Dia punea, imediat, exact aceeasi intrebare. Am simtit ca este timpul pentru primele notiuni de istorie, mai exact de...preistorie. Un grup de parinti, avand copii mai mari, m-au ajutat sa hotarasc de ce materiale am nevoie pentru inceput. Pentru ca iubeste mult cartile, am inceput, simplu, prin a-i prezenta cateva atlase de istorie a lumii.

Le rasfoieste de mult timp si inca pare la fel de interesata ca-n prima zi. I-am citit despre primii oameni, despre cum traiau in pesteri, apoi in primele case, despre cum umblau in cautarea hranei si cum au domesticit primele animale... Totul a fost pe intelesul ei iar, acum, toate capata un sens. 
In perioada aceasta ne-a sunat si buni si ne-a spus ca are un atlas pentru Dia. Nu ma asteptam ca atlasul sa cuprinda si informatii exact despre tema noastra, dar, de cand l-a deschis pentru prima oara, Dia a descoperit paginile dedicate primilor oameni, perioadei de dinaintea aparitiei scrisului si i-a explicat si lui buni cum traiau ei. Buni sigur ca a aflat abia acum aceste informatii importante, chiar daca specialitatea ei este istoria. 
Multumim pentru atlas, buni!



Am fost la muzeu unde a identificat primele unelte obtinute din os, piatra, apoi lut. A fost o zi speciala, dedicata plimbarilor, descoperirilor. Am vizitat ruinele vechii cetati a Tomisului, moment in care fiecare piatra gasita la marginea drumului devenea, desigur, o desoperire arheologica importanta.

M-a intrebat, intr-o zi, cum desenau primii oameni pe peretii pesterilor daca nu aveau culori. I-am explicat ca obtineau culorile din prelucrarea diverselor plante, dar ca scriau si prin zgariere pe bucati de lut. Prin urmare, am gandit o activitate care i-a placut foarte mult. Din argila am facut doua placute pe care le-am lasat la uscat cateva zile, pe balcon. Ca unelte de zgariat si-a gasit doua pietre ascutite din colectia sa de pietre "descoperite" pe marginea drumului, in ziua vizitarii sitului arheologic din peninsula.


Aveam un set minunat de la Safari, continand oameni si animale preistorice, pe care i l-am aratat si am identificat modul de evolutie al fiecarui aniamal. S-a jucat cu acest set, punand in scena o adevarata strategie de vanatoare.


Am gasit un filmulet interesant, sugestiv, educativ, pe youtube: Once upon a time:Prehistory.

Intrebarile ei au continuat: "Pe vremuri exista furculita?". De data aceasta aveam o perioada la care sa ne raportam: "In preistorie, primii oameni inca nu inventasera furculita pentru ca nu aveau nevoie de ea... dar mai stii din ce-si facusera primele unelte?"...si deja discutia noastra capata un sens. Au trecut cateva saptamani de cand citim atlasele istorice si pare la fel de fascinata ca-n prima zi. 

Am trecut de perioada preistorica. Am citit si despre antichitate... in rest nimic structurat. Vrea tot mai mult, iar pregatirea materialelor cere timp de care nu dispun in totalitate. Cand nu am timp eu sa-i citesc, isi citeste singura. Se pare ca-i place istoria, papadiei noastre! E ca o poveste frumoasa!


5 ani