luni, 17 martie 2014

Ceasul

Orice lucru are un inceput si aproape orice inceput pare greu. Cam asa a fost si la noi. Dia a fost foarte incantata de ceasul lucrat de noi si abia astepta sa incepem sa ne jucam cu el. Insa nu puteam face acest lucru pana nu-i era clar ce inseamna o ora intreaga, o jumatate si un sfert. 
Asa am introdus tablitele fractii care i-au placut foarte mult, mai ales cand a descoperit ca poate face diverse desene cu ele. Si ce m-a incantat a fost ca, imediat, a inceput sa foloseasca notiunea de sfert sau patrime si in alte momente (la masa si cand citeam carti de povesti).

Si asa de bine s-au potrivit lucrurile, ca tati ne-a facut aceste tablite exact cand Dia era intr-o perioada in care facea mereu contururi obiectelor pe care le intalnea.


















Dupa ce Dia stapanea deja bine notiunile de jumatate si sfert am adus ceasul. Sigur, in prima zi nu a facut decat sa aranjeze si sa rearanjeze liniutele ceasului la intamplare, de incantare ca se rotesc usor. Apoi am trecut la o joaca ceva mai organizata.
Am inceput prin a aseza orele pe ceas pentru ca ea sa stie bine locul fiecarui numar, apoi i-am aratat orele fixe pe ceas. A fost un pas usor pentru ca deja vorbisem despre orele fixe de mai multe ori.

Cum am folosit fractiile -jumatati de ora
Pasul mai greu a fost cand am vorbit despre jumatati. Nu pozitia liniei mari ne-a dat batai de cap, ci linia mica pentru ca intotdeauna este pozitionata intre numere. Cred ca noi, adultii, nici nu mai realizam cat de complicate sunt, totusi, unele dintre lucrurile pe care le vedem zi de zi. Nu intelegea de ce atunci cand este ora 1 si jumatate, linia mare nu este la 1. I-am pus niste soricei micuti pe liniute si i-am spus ca, pentru a ajunge de la 1 la 2, soricelul face mai multi pasi pentru ca are picioarele mici. A inteles mult mai bine in timp ce roteam liniutele cu soriceii pe ele.
Am folosit in jocul nostru, de asemenea, cu mare drag, niste cartonase minunate in stil Montessori cu ore fixe, jumatati si sferturi, la care am muncit destul de mult pentru a fi gata la timp. Minunate! Am lucrat mult timp la ele, dar a meritat efortul! Diei i-au placut foarte mult si s-a jucat mult cu ele, chiar si cand eu facem cu totul altceva. Confuzii a mai facut un timp, insa, din ce in ce mai putine.



Si, ca de fiecare data cand Dia invata ceva nou, eu retraiesc multe amintiri pe care le credeam uitate. Mi-a venit in minte un moment in care, copil fiind, alergam sa vad ceasul atunci cand canta cucul. Incercam sa inteleg de ce canta. Liniile ceasului nu reprezentau nimic pentru mine si nu intelegeam de ce nu iesea cand il chemam si de ce canta exact cand nu ma gandeam la el. Nu prea imi placea asta. Era ca un musafir nepoftit.



Am lucrat si intr-o carticica demult cumparata, dar minunata! O carticica frumos ilustrata, sugestiva, atragatoare. Dia a fost incantata si si-a dorit chiar din prima zi sa lucreze cat mai multe pagini. Obosita, dupa mai multe pagini, raspundea deja la intamplare dar nu renunta, numai ca sa aiba ocazia de a mai scrie in carte. Asa de mult i-a placut!



 
Si, pentru a transforma aceasta prima intalnire cu ceasul in ceva de neuitat, am cautat un ceas deosebit pentru copii si am gasit mai mult decat atat. Cu ajutorul unui set creativ, i-am oferit posibilitatea sa-si creeze propriul ceas, folosind culorile preferate. A iesit ceva de vis! Chiar si eu il privesc des pentru ca e cel mai frumos ceas pe care l-am avut si raman uimita ca...functioneaza.

Ii arata lui tati cum functioneaza ceasul ei

4 ani si 5 luni

Un comentariu:

  1. Arta si precizie- " Modus Vivendi " al realitatii Bravoooooo! TITIU

    RăspundețiȘtergere