Despre univers

Interesul pentru ceea ce se afla in spatiu a aparut in urma unui eveniment intitulat "Kids on the Moon" sau "Copiii cuceresc spatiul", un eveniment care s-a desfasurat in orasul nostru la sfarsitul lunii aprilie. Dia isi dorea sa mearga acolo aproape zilnic si a fost atat de fascinata incat au inceput sa curga intrebarile despre cosmos. 

O poveste pe care am citit-o de zeci de ori si i-a placut tare mult in aceasta perioada a fost "Hai-Hui prin univers". Desi o aveam de mult timp in biblioteca, nu o rasfoise decat foarte putin pana acum. De data aceasta insa, remarca fiecare amanunt si am citit-o de atatea ori incat deja stim cateva paragrafe pe de rost.

Am luat toate atlasele din casa pentru a cauta informatii despre univers. Pe altele le-a imprumutat de la biblioteca, dar cel mai mult ne-a placut aceasta enciclopedie:

In luna mai am vorbit zilnic despre planete, stele, corpuri ceresti, am citit o gramada de carti, multe luate si de la biblioteca. Cel mai mult ne-am dorit sa ne confectionam propriile planete. Urmand indicatii gasite pe internet am umflat baloane in mod diferit, apoi le-am imbracat in hartie amestecata cu apa si aracet. Am facut doar cateva si au iesit chiar frumusele. Dupa ce s-au intarit erau destul de rezistente. Din pacate, le-am uitat in balcon intr-o zi ploioasa de mai si s-au stricat inainte de a apuca sa le pictam. 

Pentru ca ne-ar fi luat mult timp sa o luam de la capat si rabdare nu mai aveam, caci orice lucru frumos cere timp, am incercat sa gasesc alta solutie pentru a avea planetele dorite. Am observat pe youtube activitati Montessori si modul in care copiii descopera planetele si mi s-a parut cea mai buna solutie pentru noi. O prietena ne-a confectionat planetele avand ca punct de reper o fisa cu dimensiunile lor reale. Am insistat ca raportul de marime intre ele sa se apropie cat mai mult de realitate. Am marit si am laminat o imagine luata de pe net, apoi am facut cartonase cu numele planetelor si cartonase pentru un joc pe care l-am numit: "Cat de multe stii?"

Cu ajutorul unei lanterne si a globului pamantesc, seara, tati i-a explicat cum miscarea de rotatie a Pamantului, adica in jurul axei sale, determina aparitia perioadelor de lumina si intuneric, cum in acelasi timp pe glob unii se culca si altii se trezesc. Miscarea de revolutie a inteles-o mai bine cu ajutorul unui joc, Astronomy Lab.

In decursul a doua luni, cat a durat tema aceasta, am fost de trei ori la planetariu la cererea ei. Desi multe dintre informatiile de acolo erau peste nivelul ei de intelegere, ii placeau constelatiile proiectate si o auzeam cum radea ori de cate ori intelegea sau recunostea ceva din ceea ce explica doamna.

In luna iunie nu am avut timp sa citim prea multe pentru ca am fost plecati in vacanta si nu stiam daca la intoarcere va mai fi incantata sa vorbim despre planete. Cartile n-au mai atras-o ca la inceput, in schimb, jocul pregatit de mai mult timp i-a facut mare placere, iar eu am fost incantata sa observ ca stia inca toate informatiile pe care le aflase in ultimele doua luni din carti.

Jocul "Cat de multe stii?" l-am jucat cu ajutorul cartonaselor facute de mine si a clepsidrelor care-i plac tare mult. Ii place sa se incadreze intr-un timp anume si sa-si depaseasca propriile recorduri. Filmarea de mai jos e la prima citire a cartonaselor. In urmatoarele zile a reusit sa raspunda la toate intrebarile in timpul dat.

... si cand credeam ca interesul pentru aceasta tema scade, ne-a iesit in cale un telescop nu foarte performant, prin care insa am vazut planeta Saturn cu inelele ei...

5 ani si 8 luni

Iunie in vacanta

     Am lipsit o perioada pentru ca am intrat in vacanta ceva mai devreme anul acesta. Dia a ales alte experiente in locul celor comune... asa am ajuns sa cunoastem oameni si locuri noi, minunate! Am vazut cat de frumos iubeste oamenii, cat de sigur se desprinde de locurile cunoscute pentru a cunoaste altele noi, cum isi ordoneaza prioritatile in viata ascultand de lucrurile care ii plac, experimentand apoi altele noi, am vazut cata pasiune pune in tot ceea ce face, cum alege sa pastreze in suflet doar experientele frumoase!

Concursul "Tomis Kids Duathlon" ne-a deschis pofta de vacanta si ne-a inspirat sa iesim mai des din casa (ceea ce e mare lucru cunoscand-o pe Dia!). A fost semnalul ca vacanta noastra a inceput!

In acelasi timp, a fost momentul in care a trecut un prag, acela al constientizarii ca unii copii merg la concursuri pentru a... castiga. Concursurile au fost pana acum doar un prilej de distractie si socializare pentru ea. Cumva, in lumea ei pura, a stiut mereu ca fiecare copil merita o cupa, ca fiecare are ceva deosebit. Nu a inteles de ce a fost premiata doar viteza... de ce nu a fost premiata si sensibilitatea fetitei care alerga pe langa prietena ei dorind s-o tina de mana pentru a-i face alergarea mai usoara, de ce nu a fost premiata ambitia domnisoarei care n-a renuntat nicio clipa sa pedaleze chiar daca bicicleta ii era stricata, de ce n-a fost premiata amabilitatea baietelului care s-a oprit din alergare pentru a indruma un altul pe drumul corect... si ar mai fi fost atatea de premiat! Doar ca in aceasta lume trebuie sa separam anumite calitati considerate importante si sa le punem la rang de cinste. Cand oare le vor fi premiate copiilor empatia, iubirea neconditionata, sensibilitatea interioara (nu putinta de a o pune in cuvinte), puritatea, optimismul?  

Dar da, a fost primul duatlon din viata ei... si a invatat ca se premiaza viteza...  

Organizarea a fost buna, copiii indemnati sa poarte casti de protectie au fost ajutati si insotiti pe tot parcursul traseului, bicicletele au fost puse in ordine si pazite pana in ultima clipa, drumul inchis si delimitat special pentru copii.

Dupa acest concurs am cautat linistea in natura, departe de orasul aglomerat, poluat, neprietenos cu sanatatea noastra. Prima iesire in natura  (dar nu ultima) la inceputul verii a fost in Dobrogea. A fost chiar inceputul unei noi teme, unor noi discutii despre Dobrogea pe care de mult le-as fi inceput, dar nu stiam cum altfel decat in natura, vizitand. Dia avea senzatia ca dealurile sunt munti... deh, copil de oras! ...apoi plimbarile in Dobrogea si observarea hartilor au devenit ceva obisnuit.

Pe bicicleta merge de mult timp. Nu a avut niciodata roti ajutatoare. A mers pe doua roti de la 3 ani. Ne plimbam toti trei pe biciclete de cand era micuta iar vara aceasta nu va face exceptie.

Si-a dorit mult role ca sa poata sa se plimbe cu prietenele ei si a invatat sa mearga pe ele intr-o singura zi. Timp de cateva zile, "Gasca Roz" a inveselit piata.

Plimbarile noastre de seara au fost intrerupte de o tabara minunata in care am cunoscut adulti si copii deosebiti, oameni care desi exista in aceeasi lume cu noi, reusesc sa traiasca o realitate paralela, sa fie liberi, sa-si priveasca piticii crescand independenti, sanatosi, curiosi, capabili sa invete lipsiti de constrangerile, de multe ori inutile, ale societatii in care tarim.

 

 

Tabara a fost o experienta frumoasa si Dia a fost asa de incantata!... Cu toate acestea, a decis sa plecam mai devreme pentru a-si juca rolurile pe scena, la teatru. Teatrul e una dintre marile ei pasiuni pe care o pune mereu pe primul loc pe lista prioritatilor sale. Are o memorie foarte buna, retine piese intregi, are o recepivitate deosebita pentru emotiile traite de cei din jur, o dorinta puternica de a provoca emotii in jurul ei, o sensibilitate aparte care o face irascibila in preajma adultilor stresati ori plictisiti si trista in preajma copiilor tristi ori bruscati. Devine galagioasa cand copiii sunt energici, blanda cand vorbeste cu o fetita mai tacuta, exuberanta in prezenta glumetilor, surazatoare langa cei fericiti. 

... Si cum nimic nu e intamplator in viata noastra, teatrul si tabara au fuzionat cumva si de aceasta data... A avut prilejul sa le prezinte celor din tabara pasiunea ei, sa joace integral o piesa de teatru... o alta frumoasa amintire pe care o va purta in suflet toata viata!

Dia, lasata sa ia propriile decizii de mica, a fost pusa in dificultate si de aceasta data. A ales sa scurteze timpul petrecut in tabara la joaca (desi i-a placut tare mult!), sa renunte la doua zile libere in inima muntelui, in locul a cateva minute pe scena orasului. 

Am vizitat muzee, microrezervatia, delfinariul, o expozitie de animale preistorice despre care am vorbit foarte mult la inceputul anului si am fost incantata sa vad cate mai stie inca! Ne-am plimbat pe plaja, a fost la inot, a inceput si tenisul... cursuri de sah inca mai cautam.

Toata viata mea am invatat si m-am zbatut sa obtin lucruri pe care nu intelegeam de ce Dumnezeu mi le dadea cu atata greutate, dar El stia ce-mi trebuia. Abia cand m-am oprit din alergat am realizat care a fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit: timpul petrecut impreuna cu fetita mea! Iar vara abia a inceput!