Atelierul casei- Continentele si oceanele lumii

Tinand cont ca Dia iubeste steguletele si adora joaca cu ele, am lucrat un material care sa transforme invatarea continentelor si a oceanelor intr-o joaca. Pentru ca depozitarea materialelor a devenit o problema destul de serioasa, am hotarat ca toate hartile de acum incolo sa le facem de dimensiunea unei foi de hartie A4. Daca spatiul ne-ar fi permis si as fi putut face o harta mai mare, as fi ales o o harta de tip incastru (avand continente detasabile). Cu toate ca harta noastra nu are continentele detasabile, steguletele vor fi o incantare pentru Dia. Voi scrie etapele pe care le-am parcurs pentru a realiza harta.

1. Am pornit de la o bucata de placaj taiata de tati, avand dimensiunile unei foi A4. 

2. Am listat o harta a continentelor si oceanelor de marime A4 si am taiat cu cutterul pe marginea continentelor, astfel incat sa le detasez. 

3. Am suprapus foaia peste bucata de placaj si, cu un creion ascutit, am facut conturul continentelor pe masura ce le taiam. 

4. Am marcat cate un x in locul unde tati a dat  cate o gaura pentru a putea plasa steguletele corespunzatoare (stiam ca batul steguletelor il voi face din scobitori).

5. Pentru a vopsi lemnul am folosit ca intotdeauna vopseaua pe baza de apa Ana Weiss, vopsea non-toxica, ecologica, lucioasa, care poate fi utilizata si de Dia fara probleme. Se spala usor si se sterge foarte repede de pe gresie. Culorile sunt lucioase si puternice. Verdele insa e cam lichid... ca o apa colorata. Ca sa pot folosi aceasta culoare sunt nevoita sa o amestec cu albul care e mai vascos. Am vopsit prima oara apa, in jurul conturului continentelor.

5. Ca sa ma hotarasc ce culoare sa fac continetele m-am gandit mult. Fiind o activitate de tip Montessori si o harta inspirata de hartile folosite in activitatile de acest gen, as fi inclinat sa folosesc aceleasi culori pe care le-a folosit Maria Montessori. Totusi, avand acasa un atlas minunat numit "Primul meu atlas geografic ilustrat" care foloseste alte culori pentru cele 7 continente si, stiind ca voi folosi acest atlas in paralel cu harta obtinuta, am hotarat sa respect, pe cat posibil,  culorile continentelor din atlas.

6. Steguletele le-am scris, imprimat, decupat, laminat, decupat iar (exact in ordinea aceasta) apoi le-am lipit pe scobitori cu banda adeziva. Folosesc o bucata de burete expandat pentru a tine steguletele infipte langa joc.

In felul acesta, jocul s-a incadrat perfect pe raft si  va fi o placere sa il folosim in activitatile noastre atat pentru invatarea continentelor dar si a oceanelor.

Limba engleza- scris-cititul la inceput de drum

Despre cum a fost initiata Dia in tainele acestei limbi straine am scris intr-o postare trecuta. Tot atunci am prezentat materialele care pe noi ne-au ajutat foarte mult. Fiecare copil e unic si nu pot fi abordati toti copiii dupa aceeasi reteta, folosind aceleasi resurse. In cazul ei, materialele cele mai potrivite nu sunt figurinele sau cartonasele, ci cartile. A iubit cartile de mica. Prefera librariile in locul plimbarilor in aer liber, prefera cartile in locul jocurilor cu mingea. Astfel a invatat sa citeasca in limba romana destul de devreme. Am scris despre etapele parcurse in invatarea cititului in limba romana intr-o postare mai veche si invatarea scrisului de mana aici.

Azi voi incerca sa surprind etapele pe care le-a parcurs in invatarea scris-cititului in limba engleza. Inainte de a trece catre aceasta etapa am consultat multe materiale, bloguri, filmulete... Nu am vrut sa dau gres, deoarece prioritatea mea e sa-i pastrez viu interesul pentru limbile straine. Era clar ca trebuia sa merg pe acelasi drum ales si pana la 5 ani: cartile, povestile, emotiile. Am considerat gresit, o perioada, ca ar trebui sa o inscriu in vreun centru de limbi straine unde sa invete engleza alaturi de alti copii. Am incercat cateva prin orasul nostru, dar am realizat ca oricat de bune ar fi, nu-i pot oferi fetei ceea ce-i pot oferi eu. Pentru 5 ani am gasit grupe de incepatori iar grupele de avansati unde sa-si exerseze gramatica si accentul foloseau fie materiale potrivite copiilor mai mari, fie cereau copiilor sa stea mult prea mult pe scaunele, chiar si doua ore cu foarte mici intreruperi. Asa ca am renuntat la ideea de a mai cauta ceva in alta parte si m-am concentrat pe procurarea materialelor potrivite ei.

Intamplare sau nu, tocmai aparuse primul numar al colectiei Magic Happy English care initial mi s-a parut destul de greu pentru ea. A fost mai incantata de DVD-urile colectiei decat de revista in sine. Dupa o perioada, a descoperit ca-i face placere sa foloseasca stiloul magic pentru citirea ultimei pagini a revistei. A vrut sa luam si urmatoarele numere tot pentru a pune stiloul magic sa-i citeasca benzile desenate de pe coperti. Apoi a descoperit catecelele din interiorul revistelor... dupa o luna lucram revistele de la prima pagina pana la ultima, folosind stiloul magic, completand spatiile punctate, punand in corespondenta imagini si cuvinte.

 

In luna octombrie ii citeam cerintele exercitiilor eu... in luna decembrie si le citea si rezolva singura.

Cum a reusit sa citeasca texte in limba engleza in doar doua luni?

In primul rand, stiam ca nu functioneaza in cazul ei acea metoda prin care cuvintele sunt introduse progresiv, cu rabdare. Este curioasa si grabita, prefera povestile si nu ar avea rabdare sa invete cuvinte o perioada lunga de timp. Asa ca, atunci cand am aflat prima oara de colectiile editurii Usborne, am stiut ca si le va dori cu siguranta: imagini mari, povestiri frumoase, scris putin pe pagina si usor de intuit, cuvinte continand aceleasi grupuri de litere. M-am bucurat sa aflu ca pot procura cartile editurii Usborne chiar de la cineva din acelasi oras cu mine. Nu stiu cum sunt altii, dar mie imi e tare urat sa astept colete, sa comand lucruri pe care nu le pot atinge inainte, sa stau la cozi la posta... M-am bucurat tare mult cand am intalnit-o pe Adina la care am vazut multe carti interesante de la editura Usborne.

Am inceput prin a-i arata cartile colectiei Phonics Readers care i-au pacut, mai ales ca povestile au legatura unele cu altele. Am lasat-o sa-si aleaga ordinea in care le vom citi. A ales ca prima lectura Goose on the loose, apoi Ted in a red bed. Cand am citit Ted's shed a fost placut surprinsa sa-l reintalneasca pe Ted, iar in Sam sheep can't sleep sa-si regaseasca toti prietenii din vechile carti. Dar ca sa nu-si piarda interesul pentru aceasta colectie, am pus ca regula citirea integrala a cartii alese inaintea selectarii altei carti. Ar fi avut tendinta sa le citeasca pe toate in acelasi timp. Oricum, am fost uimita cat de repede a inceput sa citeasca chiar la prima vedere.


Colectia Magic Happy English era mai atragatoare avand stiloul magic, joculete, cantecele, dar mai greu de citit. Aceste carti Phonics Readers sunt mai usor de citit, continand grupuri de litere care se repeta pe parcursul intregii carti.

Dia ii citeste tatalui ei la culcare

Dia citeste cartea ei preferata din colectie: Ted in a red bed

Credeam ca vom aborda cartile colectiei My first reading library mult mai tarziu dar, intre ele, a gasit-o pe cea care-i amintea de un cantecel invatat mai demult "cand era mica": Old McDonald had a farm. Nu si-a mai amintit cuvintele, dar i-a placut sa le redescopere.

Dia citeste la prima vedere 

Au trecut 4 luni de la primele incercari de citire in limba engleza si ma bucur sa o vad la fel de interesata de limba engleza ca si la inceput.

5 ani si 4 luni

Limba engleza de la nastere la 5 ani

Invatarea limbii engleze nu a fost un tel al nostru, la fel cum nu mi-am propus nici s-o invat sa cante la vreun instrument sau sa dea cu piciorul in minge. M-am lasat mult ghidata de ea. De cand o alaptam si se uita fix in ochii mei, primele noastre jocuri au fost cele de denumire a unor  parti ale corpului. Ii atingeam in joaca manuta sau piciorusul si le denumeam, apoi radeam. Cand a mai crescut, am inceput sa le spun si-n engleza si am avut surpriza sa constat ca le stia chiar de a doua zi. A fost totul un joc, nimic gandit, planificat. Pana la 2 ani stia culori, nume de animale, parti ale corpului, intelegea propozitii simple. La inceput, am pus totul in seama perioadei senzitive pentru limbaj descrisa de Maria Montessori ca fiind prezenta de la nastere pana pe la 6 ani. Chiar simteam, vedeam clar acea minte absorbanta a copilului meu si mi-am propus sa ii ofer cat de mult voi putea in aceasta perioada. Am folosit multe figurine si jucarii care-i placeau.

Dar ceea ce credeam ca este doar o perioada senzitiva s-a dovedit a fi ceva mai mult. La 2 ani stia toate literele in limba romana iar la 2 ani si 4 luni a citit, spontan, in timpul mesei, prima ei silaba. Avea o canita noua de la Primii Pasi si citea pe ea..."...imii,,,imii"...nu putea pronunta cele doua consoane legate "pr...". Spunea doar "...imii...mami, imiii" Am realizat atunci ca aceasta este pasiunea ei, ca-i plac literele, sunetele, limbile straine chiar daca, paradoxal, inca nu vorbea. Atunci activitatile noastre au devenit mai elaborate, pregatite din timp cu materiale potrivite ei. Nu a fost prea usor mult timp, mai ales ca ea a inceput sa vorbeasca tarziu si majoritatea activitatilor trebuiau gandite astfel incat ea doar sa arate, sa se miste, sa gesticuleze... mi s-a parut destul de greu sa pot evalua ceea ce stie in conditiile in care nu puteam sa-i spun mereu sa-mi arate sau sa-mi dea... ar fi devenit plictisitor. Dupa 3 ani a spus primele cuvinte pe care le intelegeam doar eu. Cei din jur ma intrebau mereu ce spune. Pe masura ce a inceput sa vorbeasca, m-a uimit in fiecare zi cu ceea ce stia. 

La 3 ani am comandat la recomandarea unei doamne profesoare cartile Pebbles 1 si Pebbles 2 cu CD de Penny Hancock. Le-a iubit din prima clipa! Continand cantece, poezii, povestioare pe care le-a ascultat un an intreg de zeci, daca nu de sute de ori, jocuri diverse, activitati de decupat, de colorat... Imi pare rau ca n-am poze din vremea aceea, eu fiind nevoita sa incep lucrul, dar cartile nu le voi arunca vreodata. Au fost salvarea mea in perioade in care n-am avut timp sa ma mai ocup indeaproape de Dia. 

Dupa 4 ani am cautat alte carti care sa semene cu Pebbles, dar n-am mai gasit nici pana azi. Am continuat cu activitati propuse de colectia Disney English: caietele speciale si cartile mari si mici cu povesti bilingve... total... 10 carti mari, 8 carti mici, 8 caiete speciale in decurs de un an. Nu le-am luat pe toate in aceeasi zi. Ii spuneam sa-si aleaga una si dupa ce o terminam pe aceea ne intorceam la librarie si isi cumpara si numarul urmator. In felul acesta am terminat toata colectia, chiar toata colectia extinsa (intre timp aparuse inca un set de caiete si carti mici). In paralel cu aceasta colectie i-am pus si desenele de la Disney (pentru formarea accentului).

 

Pentru ca eu nu am un accent potrivit si pentru ca este un aspect esential in invatarea oricarei limbi straine, am gasit de un real folos colectia Disney Magic English (care poate fi gasita si pe youtube). Dupa parcurgerea celor 32 de episoade, ea inca nu era pregatita sa parcurgem alt material. Asa de mult ii placeau, mai ales ca accesul la tv ii era permis doar o ora pe zi si doar pentru vizionarea desenelor in limba engleza. Pentru ca deja citea constient in limba romana, i-am afisat o lista pe dulapul ei unde gasea titlurile in engleza ale episoadelor de desene. In fiecare zi citea lista (uneori citea cum se scrie, alteori intuia cuvantul si-l pronunta corect) si isi alegea un episod. 

In jurul varstei de 5 ani am realizat ca intelege absolut toate cuvintele din desenele animate la care se uita . Odata cu descoperirea mai multor modalitati de distractie, desenele animate au ramas un mod de recreere doar la sfarsit de saptamana. A descoperit desenele animate de pe youtube in limba engleza Ben and Holly pe care le-a urmarit iar si iar in fiecare duminica, pana la memorarea lor. Aceste desene au fost inspiratia pentru initierea unor jocuri libere in limba engleza. Zi de zi o auzeam jucandu-se "in limba engleza" folosind un accent potrivit pe care eu nu i l-as fi putut transmite.

Dupa varsta de 5 ani am trecut (si abea acum realizez ca am trecut) intr-o noua etapa, o etapa in care Dia scrie si citeste in limba engleza. Aceasta etapa seamana prea putin cu cele care au fost si pentru faptul ca deja e capabila sa povesteasca, sa vorbeasca liber despre un subiect anume.

Voi reveni cu o alta postare despre cum a invatat sa scrie si sa citeasca in limba engleza.

5 ani

Mica Unire pe intelesul copiilor

Istoria a fost intotdeauna o poveste frumoasa dar pe care eu n-am auzit-o povestita intr-un mod atragator niciodata. 

Cand aud acest cuvant, istorie, simt o oarecare teama, timiditate, stres. Din pacate, istoria a fost una dintre marile obstacole din copilaria mea. Se punea un asa accent pe memoria cognitiva, incat nu mai era loc si de altceva. Iar eu, un copil creativ si sensibil, am simtit cum libertatea si imaginatia imi erau inabusite de rigiditatea adultilor care considerau ca numai cei cu o memorie buna merita respectul si aprecierea lor. Din pacate, nu era o alta cale pentru a avea note mari la istorie si, in unele case de atunci, dar si de acum, notele sunt, ironic, un indicator care arata valoarea copiilor. 

Despre pedagogia Montessori citesc de mult timp si am considerat mereu ca hartile de tip Montessori sunt o adevarata sursa de inspiratie. Tati ne-a lucrat mai demult o harta a Romaniei de tip Montessori, in momentul in care Dia refacea cateva puzzle-uri pe zi. I-a placut mult o perioada, apoi a lasat-o deoparte. Acum a venit vremea sa o folosim din nou. 

Am preluat ideea si am incercat sa construiesc o harta potrivita noua care sa contina informatii suficiente pentru a intelege semnificatia zilei de 24 ianuarie, dar nu atat de multe incat sa descurajeze. Am facut conturul Romaniei, am colorat cu evidentiator roz Moldova de atunci si Tara Romaneasca si cu culori pale restul regiunilor scriind cui apartineau, am pus apoi coala de carton in imprimanta si am scris numele regiunilor in word. La final am laminat coala de carton.

Pregatirea noastra pentru aceasta zi mare a durat cateva zile. In prima zi i-am prezentat harta Romaniei (dintr-o singura bucata nevopsita). O cunostea deja si de aceea am preferat sa pornim de la ceva ce stie. Pe rand, cu rabdare, am adaugat regiunile de care aveam nevoie. Nu aveam la indemana decat regiunile implicate in Mica Unire. 

Am inceput cu Moldova aratandu-i unde este locul ei pe harta, vorbindu-i despre locul nasterii lui Mihai Eminescu (despre care vorbisem in urma cu o saptamana). Subiectul Eminescu i-a adus zambetul pe buze si emotii placute tradate in privire. Stia poeziile lui, citisem seara de seara poeziile lui, ii placusera, il desenase... Acum Moldova era ceva placut care avea o semnificatie deja in mintea ei, nu era doar un nume dat unei regiuni. I-am aratat piesa care reprezinta Tara Romaneasca si i-am vorbit de capitala Bucuresti. Stia de Bucuresti. Stie ca si acum e capitala Romaniei si ca l-am vizitat de atatea ori! Si cum era de asteptat, a vrut sa urmareasca cu degetul drumul din Constanta pana in Bucuresti asa cum faceam inainte de a pleca la plimbare prin tara. Dar, surpriza! Piesa puzzle Dobrogea nu era. Nu era pentru ca in anul 1859 nu facea parte din Romania. In schimb aveam o alta piesa...una maro care nu semana cu celelalte piese la culoare. Era sudul Basarabiei care fusese anexat Moldovei inaintea unirii din 1859. Si au urmat si alte activitati in alte zile... contururi, desene, discutii despre Al. I Cuza, realizarea simbolica a drumului parcurs de acesta spre Iasi, in Moldova, unde a fost ales, apoi spre Bucuresti in Tara Romaneasca. 

In prima zi
Scopul activitatii: denumirea celor doua principate Moldova si Tara Romaneasca

Prima zi, primele contururi

A doua zi, pregatirea pentru activitate

A doua zi

Scopul activitatii: cunoasterea modului in care Al. I. Cuza a unit cele doua principate

Conturarea principatelor unite de Al. I. Cuza

Evidentierea drumului simbolic al lui Cuza

A treia zi

Scopul activitatii: incadrarea Romaniei "mici" in Romania de azi

Conturarea principatelor in cadrul Romaniei de azi

Colorarea principatelor

Nu mi-am propus dinainte ce activitati sa fac in fiecare zi. Scopul activitatii l-am stabilit pe moment. Am facut doar materialele la timp, apoi totul s-a desfasurat in functie de discutiile noastre, de dispozitia ei, de ceea ce incepea sa faca prima oara. Dupa fiecare activitate, in fiecare zi, avea grija sa-si lipeasca desenele pe panoul ei. In seara aceasta isi privea mandra desenele si ma intreba strengareste: "Si cat de mare o sa se faca Romania pana la urma?"  Nu stiu exact ce a vrut sa intrebe ca a schimbat subiectul pana m-am dezmeticit. Oricum, n-as fi vrut s-o dezamagesc.

5 ani si 3 luni

Poveste muzicala de Craciun

De colectia Povesti din Padurea Muzicala a Cristinei Andone aflasem in urma cu vreo doi ani, cand Dia era prea mica pentru a intelege aventurile spiridusilor. Am comandat intre timp colectia pentru a fi sigura ca la timpul potrivit o vom avea in biblioteca noastra. Anul acesta, cu putin timp inainte de Craciun, i-am aratat prima carte din colectie numita Poveste muzicala de Craciun, dar nu a parut prea interesata. Mi-a dat-o la o parte pentru a citi povestile ei cu printese. Imi luasem gandul si anul acesta de la ele. Intr-o seara insa, in ajunul revelionului, mi-a adus cartea sa o citim. Nu stiu ce a atras-o brusc... poate faptul ca i-o lasasem la vedere, poate ornamentele de Craciun desenate pe coperta sau brazii frumos impodobiti din paginile cartii, ori CD-ul inclus colorat asa de frumos? Cert e ca m-a luat pe nepregatite. Seara de seara citeam cartea de la prima pana la ultima pagina, treizeci si patru de pagini frumos ilustrate cu spiridusi hazlii si intamplari poznase. Dia avea grija sa-mi aminteasca de fiecare data sa pun CD-ul cu melodiile spiridusilor compozitori prezentati in carte: Vivaldi, Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Ceaikovski, Strauss. 

Poveste muzicala de Craciun prezinta, pe intelesul copiilor, intamplari petrecute in Padurea Muzicala intr-o perioada atat de draga lor: Craciunul si sosirea lui Mos Craciun. Compozitori ai muzicii clasice sunt introdusi sub forma unor spiridusi care locuiesc in Padurea Muzicala si care au animale de companie care le exprima personalitatea. Mie mi-a placut mult peisajul de vis, de poveste prezentat, fulgii de zapada care calatoreau de la o casuta la alta, veveritele din scorburi de copaci si soriceii care vorbeau la culcare despre sosirea lui Mos Craciun. Dia a fost incantata de aventura puiului de leu Ludwig care, la doar cele 11 luni ale sale, nu stia cine era Mos Craciun si, speriat de ideea mosului care intra pe horn cu un sac mare, a pus atatea piedici in calea mosului incat acesta a fost nevoit sa lase impartirea cadourilor in seama lui Solfegiu, un elf care nu stia sa citeasca. Elful a incurcat cadourile si le-a trimis la intamplare celor sapte spiridusi cu personalitati si dorinte atat de diferite!

Am eliberat o masuta si am incercat sa dam viata personajelor. Pentru ca varianta din argila a spiridusilor era destul de costisitoare, m-am gandit sa-i confectionez eu din hartie. Am scanat imaginile mari, frumoase, din fiecare carte, le-am imprimat pe carton subtire si am facut din jumatati de hartie suporturi pentru ca personajele sa poata sta in picioare. Am inceput apoi sa impodobim bradutul si sa decoram coltul muzical, asa cum am numit spatiul destinat acestei activitati. Am obtinut fulgi de zapada din plierea si taierea hartiei, fulgi pe care i-am decorat cu lipici cu sclipici. 

Joaca noastra a continuat in multe feluri. Am facut batoane sanatoase de cereale cu suc de portocale si scortisoara ca spiridusul Bach, l-am plimbat pe spiridusul Chopin cu animalutul sau inaripat, am ras de trei ori si am facut sapte tumbe pentru a ajunge la casuta lui Mozart, am incercat sa descoperim literele care compun numele lui Bach intr-o partitura, moment in care i-am aratat cheia sol, cheia fa, portativul, masurile, notele muzicale. Eu am studiat pianul multi ani la o scoala de muzica in copilaria mea dar fara a avea vreun talent deosebit sau vreo pasiune pentru muzica, motiv pentru care am incetat sa cant imediat ce m-am mutat din casa parinteasca. Nici Dia nu a dat vreo importanta instrumentelor muzicale. Am incercat sa i le prezint de cateva ori dar s-a retras destul de repede. 

Ma asteptam ca interesul ei pentru spiridusii muzicali sa inceapa sa descreasca. Pentru o perioada chiar am crezut ca ne indreptam iar mai mult spre matematica pana cand a luat iar cartea in mana si m-a intrebat de ce nu organizam si noi un targ de Craciun. I-am spus ca a trecut Craciunul si oricum nu avem tot ce ne trebuie. Ea a spus ca putem folosi diverse obiecte si sa ne imaginam doar ca sunt cadourile aduse de Mos Craciun spiridusilor. Atunci mi-a parut rau ca nu comandasem obiectele din argila. Le-as fi facut rapid la o prietena care locuieste in apropierea noastra dar Dia insista deja sa incepem... Ce era de facut? Am scos toate materialele pe care le avem prin casa: cutia cu lemne ramase, cutia cu jucarii mici si nefolositoare, cutia cu materiale reciclabile si cutia cu diverse obiecte mici care-si cauta locul. In toate aceste cutii am strans materiale ramase de-a lungul timpului cu gandul ca ne vor folosi intr-o buna zi. Si chiar asa a fost. Prima oara am creat masa dintr-o hartie laminata demult si cinci picioruse din lemn de aproximativ aceeasi marime. Am continuat prin a confectiona fiecare obiect cadou: cartea cu glume a lui Mozart, bagheta de dirijat albine a lui Vivaldi, mirodeniile pasionatului de bucatarie Bach, samovarul muzical "Ceai de poveste". Esarfa mov a lui Chopin am decupat-o dintr-un material mov si Dia l-a dat cu un parfum de violete pe care-l avea iar fracul lui Strauss a fost imprumutat de la un mire cu un cap mai inalt. A colorat fracul cu o carioca roz care se spala in apa, astfel incat Strauss sa fie destul de multumit de rezultat. Tot de la mirele nostru am imprumutat pantofii care asa de prost erau facuti incat ne puteam imagina ca sunt bocanci. Apoi... a inceput targul de Craciun!

Cam asa arata camera noastra in timpul lucrului

Noi ascultam muzica iar spiridusii muzicali ne priveau zambind. Dia avea grija sa urce pe podium= cutie spiridusul compozitor al melodiei care se auzea. De cate ori se termina o piesa si incepea alta, Dia intreba de cine e compusa. M-a surprins cum l-a urcat pe Bach fara sa mai intrebe.

Samovarul muzical l-am facut din cateva obiecte stralucitoare pentru a semana cu cel din carte.

In final am aranjat coltul muzical astfel incat targul de Craciun sa se desfasoare in bune conditii. 

La targul de Craciun fiecare spiridus si-a regasit cadoul ratacit de elful Solfegiu.

Dupa ce fiecare spiridus compozitor s-a declarat multumit de cadoul primit, am rezolvat si exercitiul de la sfarsitul cartii.

Joaca e in toi!

5 ani si  3 luni

Atelierul casei- Tabla inmultirii

Acum, la inceput de an, in ultimele zile de vacanta, ne-am concentrat pe realizarea mai multor materiale in atelierul casei, dintre care si tabla inmultirii. Acest material de tip Montessori este folosit cu placere de copii, oferindu-le ocazia de a invata inmultirea intr-un mod relaxat, logic, folosind cunostintele matematice dobandite deja, exersandu-si memoria, concentrarea, atentia. Prin folosirea acestor materiale, accentul se pune pe invatarea prin descoperire si nu pe memorarea pur si simplu a produselor. Copiii adora sa se joace de-a detectivii, sa descopere lucruri, sa fie stapanii propriei formari, sa fie apreciati pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce se asteapta altii sa devina, iar materialele Montessori ofera toate aceste avantaje.

In aparenta simple pentru adulti, uneori mai greu de inteles pentru cei formati sa gandeasca direct in termeni abstracti, nu prezinta mare interes decat atunci cand intelegi cu adevarat scopul pentru care au fost create, modul in care toate aceste materiale raspund direct nevoii native a copilului de a invata. 

Ca majoritatea materialelor noastre si tabla inmultirii a prins contur in atelier, avand dimensiunile de 23 cm, respectiv 25 cm.

Mi-as fi dorit sa ramana nevopsita deoarece aspectul natural al lemnului ofera mai multe avantaje. Din pacate, placajul cumparat ultima oara nu a fost de o calitate prea buna si aspectul lasa de dorit. Asa ca am vopsit tabla inmultirii cu una dintre culorile placute pe baza de apa pe care le aveam. Pentru a desena cifrele deasupra fiecarei coloane am folosit un sablon cu cifre, creion si marker subtire, negru. Celelalte cifre, cele dreptunghiulare, au fost tiparite pe foi, decupate si laminate pentru a se pastra mai mult timp.

Ultima etapa a fost cea a alegerii celor 100 de bile necesare lucrului.

 Aceasta tabla a inmultirii nu reprezinta prima interactiune a copilului cu inmultirile. Poate ca o prezentare asa de brusca a unui material asa de elaborat ar putea intimida si ar inhiba procesul natural de invatare. Frumusetea materialelor Montessori este ca acestea sunt astfel gandite incat  fiecare dintre ele reprezinta punctul de sprijin pentru folosirea urmatorului material. Dia stie sa numere din 2 in 2, sa numere din 5 in 5. Am profitat de avantajul oferit de diverse jocuri pentru a numara din 3 in 3 sau din 4 in 4. In momentul in care Dia va afla ce este inmultirea, va realiza ca o stie deja partial.  Dar pana la aceasta tabla mai avem cativa pasi de parcurs pentru care am pregatit o multime de siruri de bile pentru o multime de alte activitati despre care voi scrie in viitor.